…sunt unii care sar gardul. Iar atunci cand e inchisa, cei mai multi sar gardul. Asa ca in postarea de azi am sa ma ocup de … garduri! (Oarecum si afectat de faptul ca unii mi-au sarit gardul in curte cu mana goala, si in afara curtii cu carca plina – din pacate nu de ciomage). Deci nu orice fel de gard, ci unul viu. Unul care poate fi sarit, dar care se va face simtit in … pielea celui care-l sare. Este vorba despre un gard viu facut din gladita (aka salcam boieresc, aka…).
Adica asta.
Acum ca am vazut care este subiectul, sa trecem la partea de CUM.
Pai, prima si cea mai simpla varianta este aceea de a cumpara puietul si de a-l planta pe locul dorit. Ca o paranteza, banuiesc ca v-ati prins deja ca nu sunt adeptul sportului de a cumpara una alta si ca prefer sa mi le fac singur (cand muncesti 10 -11 ore pe zi pentru bani, nu prea iti vine sa ii arunci pe orice). Distanta de plantare intre puieti poate incepe de la 30 de cm.
Modul de plantare a gardului in sine nu necesita cunostinte extraordinare, dar modul de obtinere a puietului depinde de cateva lucruri.
Deci, daca vreti sa va obtineti proprii puieti de gladita, procedati in felul urmator.
Luati semintele de gladita (iarasi revin la cumparat – le puteti cumpara de pe net, sau le puteti aduna de pe la baza pomilor mai mari – se gasesc in interiorul tecilor – un fel de pastai ceva mai mari si maro), le puneti intr-un recipient cu apa fiarta si le lasati 1 sau 2 zile. Dupa aceasta perioada verificati cate din ele s-au umflat. Exact ca fasolea fiarta. Procentual vor fi putine. Eu am avut un procent de pina la 10%. Luati semintele umflate si le puneti in pamant, de preferat intr-un loc mai protejat. Celelalte seminte le puneti in alta apa fiarta. Inca 24 ore, alte seminte umflate; proces reluat de mai multe ori. Eu cred ca am ajuns la a cincea tura de mutat in apa fiarta. Dupa fiecare tura de pus in apa fiarta am mai obtinut 10 – 15 seminte umflate si numai bune de pus la incoltit. In pozele urmatoare o sa vedeti cum arata samanta plantata la jumatatea lunii ianuarie (la interior, se intelege).
Aici se vede urmatoarea tura plantata ieri.
Aici sunt semintele puse in apa fiarta
O parte din cele care s-au umflat
si aici primul pom ce se ridica din seminte
La final as adauga ceea ce trebuia sa mentionez inca de la inceput, si anume de ce am alege gardul din gladita.
In primul rand pentru ca are o viteza de crestere mare; apoi pentru ca are tepi mari care descurajeaza orice fel de ‘animal’ sa treaca in forta prin gard; pentru ca inverzeste si este o bariera contra vantului, plus ca are aspect frumos si pentru ca infloreste. Probabil ca ar mai fi motive, dar n-am mai cautat altele. Astea mi s-au parut suficiente. Daca v-am convins sa va faceti un gard ieftin, trainic, estetic si care nu poate fi furat cu una cu doua, va urez succes in cresterea lui.
P.S. Daca vreti seminte de gladita pentru un copac, doi, trei, puteti sa imi cereti. Nu pot sa va dau pentru un gard intreg, caci am fost lenes in toamna si nu am adunat prea multe.
UPDATE
In urma unor comentarii recente se pare ca trebuie sa fac o mica precizare. Semintele de gladita le-am pus in apa fierbinte (un pic mai mult decat calda), nicidecum la fiert.
O alta varianta ar consta in frecarea semintelor cu smirghel fin (sau hartie abraziva) pentru a le subtia coaja. Dupa acest proces pot fi puse intr-o farfurie cu apa calduta. In felul acesta se umfla mai repede si creste si procentul celor care se umfla.
Succes la inprejmuiri!