Arhive lunare: Februarie 2013

Cand poarta e deschisa…

…sunt unii care sar gardul. Iar atunci cand e inchisa, cei mai multi sar gardul. Asa ca in postarea de azi am sa ma ocup de … garduri! (Oarecum si afectat de faptul ca unii mi-au sarit gardul in curte cu mana goala, si in afara curtii cu carca plina – din pacate nu de ciomage). Deci nu orice fel de gard, ci unul viu. Unul care poate fi sarit, dar care se va face simtit in … pielea celui care-l sare. Este vorba despre un gard viu facut din gladita (aka salcam boieresc, aka…).

Adica asta.

Acum ca am vazut care este subiectul, sa trecem la partea de CUM.

Pai, prima si cea mai simpla varianta este aceea de a cumpara puietul si de a-l planta pe locul dorit. Ca o paranteza, banuiesc ca v-ati prins deja ca nu sunt adeptul sportului de a cumpara una alta si ca prefer sa mi le fac singur (cand muncesti 10 -11 ore pe zi pentru bani, nu prea iti vine sa ii arunci pe orice). Distanta de plantare intre puieti poate incepe de la 30 de cm.

Modul de plantare a gardului in sine nu necesita cunostinte extraordinare, dar modul de obtinere a puietului depinde de cateva lucruri.

Deci, daca vreti sa va obtineti proprii puieti de gladita, procedati in felul urmator.

Luati semintele de gladita (iarasi revin la cumparat – le puteti cumpara de pe net, sau le puteti aduna de pe la baza pomilor mai mari – se gasesc in interiorul tecilor – un fel de pastai ceva mai mari si maro), le puneti intr-un recipient cu apa fiarta si le lasati 1 sau 2 zile. Dupa aceasta perioada verificati cate din ele s-au umflat. Exact ca fasolea fiarta. Procentual vor fi putine. Eu am avut un procent de pina la 10%. Luati semintele umflate si le puneti in pamant, de preferat intr-un loc mai protejat. Celelalte seminte le puneti in alta apa fiarta. Inca 24 ore, alte seminte umflate; proces reluat de mai multe ori. Eu cred ca am ajuns la a cincea tura de mutat in apa fiarta. Dupa fiecare tura de pus in apa fiarta am mai obtinut 10 – 15 seminte umflate si numai bune de pus la incoltit. In pozele urmatoare o sa vedeti cum arata samanta plantata la jumatatea lunii ianuarie (la interior, se intelege).

Aici se vede urmatoarea tura plantata ieri.

Photo1084

Aici sunt semintele puse in apa fiarta
Photo1085

O parte din cele care s-au umflatPhoto1086

si aici primul pom ce se ridica din semintePhoto1079

La final as adauga ceea ce trebuia sa mentionez inca de la inceput, si anume de ce am alege gardul din gladita.

In primul rand pentru ca are o viteza de crestere mare; apoi pentru ca are tepi mari care descurajeaza orice fel de ‘animal’ sa treaca in forta prin gard; pentru ca inverzeste si este o bariera contra vantului, plus ca are aspect frumos si pentru ca infloreste. Probabil ca ar mai fi motive, dar n-am mai cautat altele. Astea mi s-au parut suficiente. Daca v-am convins sa va faceti un gard ieftin, trainic, estetic si care nu poate fi furat cu una cu doua, va urez succes in cresterea lui.

P.S. Daca vreti seminte de gladita pentru un copac, doi, trei, puteti sa imi cereti. Nu pot sa va dau pentru un gard intreg, caci am fost lenes in toamna si nu am adunat prea multe.

UPDATE

In urma unor comentarii recente se pare ca trebuie sa fac o mica precizare. Semintele de gladita le-am pus in apa fierbinte (un pic mai mult decat calda), nicidecum la fiert.

O alta varianta ar consta in frecarea semintelor cu smirghel fin (sau hartie abraziva) pentru a le subtia coaja. Dupa acest proces pot fi puse intr-o farfurie cu apa calduta. In felul acesta se umfla mai repede si creste si procentul celor care se umfla.

Succes la inprejmuiri!

Anunțuri
Categorii: Permacultura | Etichete: , , , , , , , | 37 comentarii

Ai sifon !!!

Era o vorba pe vremuri. Un fel de trimitere mai eleganta. (Pe vremeuri! Asta ma face sa ma simt batran). Dar acum ea are alt sens, si are legatura cu postarea anterioara. Mai exact azi voi vorbi despre legaturile dintre bazinul pestilor si bazinul de cultura.   Ele, pentru ca sunt doua – tur si retur.

Prima legatura incepe din bazinul pestilor cu pompa de apa.  Sunt posibile doua variante. Prima e cea cu pompa submersibila, unde pompa e scufundata in bazinul pestilor si trage apa direct, impingand-o catre bazinul de cultura, in timp ce a doua varianta este cu o pompa de suprafata care trage apa prin intermediul unui furtun prevazut cu sorb.

In cazul pompei submersibile actionarea este electrica. Inca nu am gasit una care sa poata fi actionata mecanic, desi, cu ceva ingeniozitare se poate rezolva. Deci, e nevoie de o sursa de curent (ENEL, genereator, baterii etc.). Important este ca nu e dracu chiar atat de negru, pentru ca se poate folosi o pompa de putere mica, si consum mic, cu functionare continua, sau se poate folosi o pompa de putere cu functionare limitat si programata. Acum fiecare alege ce i se potriveste mai bine, in functie de locatie, disponibilitatea curentului sau pretul pompei propriu zise.

Ca un amanunt de retinut, in momentul in care dimensionati sistemul, aveti grija ca volumul de apa necesar bazinului de cultura pentru a activa sifonul sa fie mult mai mic decat volumul de apa din bazinul cu pesti. Daca nu luati in calcul acest aspect riscati sa ramaneti cu pestii pe uscat.

Schita unui circuit tur arata cam asa:

groapa pesti cu pompa

Dupa cum vedeti, spre deosebire de articolul trecut, in poza bazinului de pesti apare si pompa, plus niste pietre pe fundul bazinului (ca sa tina folia pe fund si sa nu fie absorbita de pompa – exista riscul sa infunde pompa si sa o arda). In desen pompa este reprezentata cu verde, tevile cu albastru, iar cu lila am desenat o galeata gaurita pe post de sita care are rol de a nu lasa pestii sau eventualele mizerii sa ajunga la sorbul pompei.

La celalalt capat al tevii, scurgerea in bazinul de plantare poate fi directa (in care apa curge direct in bazin intr-un singur loc) sau indirecta (folosesti un bazin tampon in care bagi apa, si din care debitul cu care aceasta curge in bazinul de cultura poate fi reglat).

La retur, lucrurile stau in felul urmator.

SIFON

 

Imaginea de aici e un pic deformata. Inaltimea bazinului de cultura e de 30 – 40 cm inaltime max. Sifonul vine pus in apropierea marginii (de preferat). Din el iese teava si merge pina bazinul cu pesti. Dar deja intru in detalii care pot fi luate din postarile anterioare.

Legat de sifon, daca vreti detalii constructive (mod, dimensiuni) le puteti lua din linkul care duca la AFFNAN. Mai multe detalii decat sunt date acolo nu cred ca gasiti in alta parte.

Cam atat.

Categorii: Acvaponica | Etichete: , , , , , , , , , , , , | 14 comentarii

Teoria vs. Practica

Am sa incep aceasta postare spunand ca in acvaponica teoria si practica merg mana in mana.  Sunt putine lucruri descoperite de mine in acest domeniu, care sa functioneze in teorie si sa nu mearga in practica. Si mai mult, in acvaponie e posibila si reciproca: lucruri care in teorie nu ar trebui sa functioneze – dar functioneaza.  O sa vedeti asta in momentul in care o sa practicati.

Buuun.

Dar ca sa trec la subiect, se pare ca acvaponia asta nu e nici literatura, nici pictura. Multi dintre cei care au contact teoretic cu ea, vor sa treaca si la practica. Dar, ca la orice lucru nou, exista retinerea, teama de a nu face ceva gresit, care sa se finalizeze intr-o irosire a banilor, timpului, si o sifonare a imaginii. Urmatoarea parte este pentru aceia care poseda aceasta teama.

Cand am deschis prima oara subiectul despre acvaponica (era la nivel teoretic), am primit reactii de genul: ‘si calul lui Fat Frumos manca jar’, ‘lasa ma prostiile, te vad om in toata firea’ etc. Sotia ma intreba de ce nu pot fi si eu ca ceilalti, si intotdeauna incerc sa fac lucrurile altfel. Din pacate pentru ea, spiritul de turma nu m-a prins nici pina la ora actuala. Am pus sistemul pe picioare, si au aparut problemele legate de consumul de apa si de curent (care ‘crescusera’ ca personajul cu calul de mai devreme). Am reusit sa trec peste moment printr-o indexare substantiala a participatiei la cheltuielile amintite – adica am devenit finantator majoritar. In momentul in care sistemul rula deja, dar nu se vedeau rezultate exceptionale, toti cunoscutii m-au luat la bascalie. (eu zic sa nu va speriati in momentul asta, caci dupa maxim o luna – daca plantati salata – mandibula o sa le fie afectata puternic de gravitatie). Pe urma, dupa ce le-a trecut socul generat de faptul ca plantele pot creste in piatra, sau in apa, au inceput sa puna problema randamentului: ‘e rentabil?’,’cat produce?’, ‘nu se merita’, ‘e cu cheltuiala mare!’. Orice lucrurile care implica munca, si in special folosirea creierului la altceva decat pe pot de umplutura, sunt mai greu digerabile. Nu mai continui cu ‘incurajarile’, lasandu-va bucuria de a mai descoperi si voi cateva din ele. Va spun doar sa nu va lasati intimidati de nimicurile astea, pentru ca exista o mare satisfactie cand chiar iti iese ceea ce ti-ai propus, cand devii un fel de gradinar fara a fi sclavul gradinii, si nu in cele din urma expresiile fetelor celor din jur (ca ardeleanu cu girafa).

Deci, ca sa va ajut in a micsora investitia initiala si a reduce cumva volumul si intensitatea comentariilor contrare, mi-am propus sa concep (teoretic) un sistem simplificat la maxim (unii dintre voi mi-au dat ideea si le multumesc) – cel mai ieftin care imi vine in minte.

Sa presupunem ca avem 250 de metri patrati.( Acum unii ar putea comenta ca stau la bloc. Rabdare ca va fac si voua un sistem de sufragerie in zilele urmatoare). Mai presupunem ca, in afara de bunavointa, teren, informatii si entuziasm, mai dispunem de o suma mica de bani. Da’ mica rau!

Vom incepe cu ‘motorul’ sistemului – adica pestii. Primul lucru consta in realizarea bazinului lor. Cea mai ieftina solutie ar fi saparea unei gropi la dimensiunea si adancimea dorita, batatorirea bine a pamantului (care e de preferat sa fie pamant galben), turnarea de apa in groapa pentru a vedea daca si cat de repede se scurge. Daca solul e din argila (lut) e posibil ca apa sa fie absorbita foarte putin si sa balteasca. In cazul asta poti folosi groapa ca atare pe post de bazin. Daca nu se pastreaza apa, urmatoarea varianta consta in ‘captusirea’ gropii cu pamant galben si inmuierea acestuia. Daca nici asa nu se pastreaza apa, se poate trece la folosirea foliei de polietilena ca si captuseala a bazinului. In functie de marimea bazinului se poate alege latimea foliei. De retinut ca aceasta folie se vinde la  sul, avand o latime stas si lungime -dupa nevoie. Ea este conceputa din fabrica precum un burlan. Asa ca daca aveti un bazin care nu este foarte larg in diametru, puteti folosi folia ca pe un sac. Legati unul din capete (cel care o sa vina pe fundul bazinului – evident), iar marginea celuilalt capat o lasati peste buza gropii. Schematic ar arata cam asa:

groapa pesti

 

In poza se pot vedea urmatoarele: groapa – reprezentata cu albastru (apa); pamantul galben este cu maro deschis; cu negru se poate vedea stratul vegetal – e bine ca acest strat sa fie inlaturat si de pe marginea bazinului (dupa cum se vede in schita) si inlocuit cu pietre. Ideea este ca in stratul vegetal (pamantul ala negru) se dezvolta in mod normal radacinile plantelor si daca nu este inlaturat riscam sa ne gaureasca folia.  Folia este reprezentata in desen cu verde deschis. Cu verde inchis sunt reprezentate plantele si radacinile acestora. Pe marginea gropii, cu gri, sunt reprezentate pietre, care pe langa rolul de a tine capatul foliei, mai reprezinta o bariera intre stratul vegetal si bazin; plus ca pot fi asezate ornamental. Pe fundul gropii se vede un ghemotoc verde si cu o chestie neagra. Asta a fost modul in care am reprezentat cum poate fi legat capatul foliei care va fi scufundat in apa. Daca bazinul e adanc, e bine de luat in calcul punearea unui gratar/grilaj/plasa  deasupra acestuia.

Cam atat despre ‘motor’. Nu scriu mai multe pentru ca vreau sa mai generez si ceva intrebari. Daca e totul prea clar nu mai intreaba nimeni nimic, si raman cu impresia ca sunt pe post de televizor pe aci.

Patul de cultura, sau bazinul in care se planteaza, il gandesc in cel mai simplist mod ca fiind facut in mod asemanator. Adica. Se traseaza forma acestuia pe sol, se inlatura stratul vegetal. Nivelul acestui bazin trebuie pus undeva deasupra nivelului luciului apei din bazinul cu pesti (pentru ca apa curge …la vale). Daca nivelul nu ne permite sa inlaturam stratul vegetal, nu-i bai. Captusim fundul acestui bazin cu … sa zicem cartoane, ambalaje etc. peste care adaugam un strat de nisip pentru a-l nivela. Peste stratul de nisip venim cu captuseala bazinului (folie, prelata). Daca materialul in care vom planta diversele plante care ne intereseaza va fi pietrisul, trebuie sa avem grija sa nu perforam folia. Asa ca primul strat de pietris e de preferat sa fie din pietris de rau – adica acel tip rotunjit. Daca punem un strat de, sa zicem, 5 cm minim, nu cred ca vom avea probleme. Pe urma putem adauga si pietris agregat (ala de se foloseste la beton). Acesta din urma este recomandat pentru plantele care cresc inalte si au nevoie de fixare solida a radacinii.  O schita simpla ar arata cam asa:

pat de cultura

 

In primul rand diferenta dintre cele doua desene consta doar in faptul ca in primul bazinul e sapat in pamant, in timp ce in al doilea ii sunt construite marginile prin adaugarea de pamant in stil bordura. Cu maro deschis e desenat pamantul galben, cu maro inchis cartoanele; cu gri deschis un strat de nisip; cu verde folia sau prelata. Peste ea cu kaki e facut pietrisul rotund, iar cu maro pietrisul agregat. Chestiile alea verzi se presupune a fi plantele. De mentionat ca adancimea stratului de pietris trebuie sa fie cam de 30 – 40 de cm (iar pentru plantele care se stie ca isi dezvolta radacini adanci chiar mai mare. Motivul banuiesc ca e evident).

La varianta ‘bordurata’ in loc de pamant se poate folosi o rama facuta din dulapi de lemn, sau din caramida recuperata sau altele. Ideea este sa se puna carton intre folie si rama pentru a nu se perfora folia.

A treia parte consta din interconectarea celor doua bazine.  Dar asta … intr-o postare ulterioara.  M-a apucat lenea si nu vreau sa fiu superficial.

Calculati voi costurile de pina acum.

Revin

Categorii: Acvaponica | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Ceva detalii

Pina acum m-am concentrat in a realiza sistemul, in a-l intelege, si in a creste plante si pesti in el. Aici ati putut urmari evolutia sistemului meu si prbabil ca unele intrebari si-au gasit raspunsul, dar au aparut altele intre timp.

Ceea ce nu am specificat mai deloc in ceea ce am scris nu au fost costurile materiale implicate la construirea sistemului. Nu am facut lucrul asta din mai multe motive. Primul a fost acela ca am fost foarte entuziasmat de rezultatele obtinute, asa ca nu a mai contat nimic.  Un alt motiv a fost acela ca am incercat pe cat posibil sa realizez sistemul din nimic spre cat mai ieftin. Si in mare masura chiar am reusit. Dar, chiar si asa, tot au fost implicate niste costuri.  Canr faceti totalul sa luati in calcul faptul ca aceste cheltuieli au fost esalonate si de aceea mie mi s-au parut aproape inexistente.

Am sa va detaliez cam ce si cat m-a costat pe mine, dar vreau sa mentionez ca, in functie de locul in care vreti sa va realizati sistemul, de complexitatea si marimea acestuia, costurile pot sa difere foarte mult. Dar ca sa va faceti o idee, am sa va spun, in mare, costurile mele.

Bazin IBC = 2buc. (1*250 ron, 1 cadou) (pretul unul astfel de bazin porneste de la 200 lei – refolosit – pina la vreo 200 euro – nou)

Cuva de plastic pentru plantat = 5*35 lei

Pompa submersibila = 1* 170 lei

Pompa aer 2 iesiri = 1*70 lei

Tevi diferite = aprox 100 lei . Aici sunt incluse cele de alimentare cu apa de la pompa la bazinul cu pesti, din bazinul cu pesti spre bazinele de cultura, precum si scurgerea de la bazinele de cultura catre bazinul de colectare.

Prize programabile = 2buc = 1*15 lei (mecanica) pentru pompa de aer, si 1*30 lei (programabila la minut) pentru pompa de apa.

Sifoanele bazinelor de cultura =  5*aproximativ 15 lei

Pietris = 12 saci * 6 lei

Sistemul NFT (tevile alea gaurite cu pahare in ele) = vreo 60 lei

Cam astea au fost costurile mele. Ar mai fi de calculat apa, pestii si plantele puse in bazin, plus un kit de testare a PH-ului (vreo 25 lei).

Ideea este ca nu trebuie sa faceti exact  ca mine.  Din ce am facut eu, unele lucruri poate ca nu sunt necesare. Sistemul poate fi gandit si proiectat in multe feluri. Cu cat ganditi si improvizati mai mult, cu atit mai ieftin o sa iesiti. Pina la urma ceea ce conteaza sunt produsele sistemului (pesti si plante) si nu sistemul in sine.

Daca spatiul va permite  va puteti rezuma la o pompa, un sifon, o teava si doua prelate. Daca sunteti interesati va pot schita un astfel de sistem. Astept opinii, cereri, comentarii.

Categorii: Acvaponica | Etichete: , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

TEI-ul a inflorit …

…. a treia oara pe anul acesta. Si daca in primele doua dati parfumul a fost deosebit, de data asta cred ca va fi mai intens. Spre deosebire de orice alt parfum acesta trebuie folosit in felul urmator:

– nu se aplica pe pielea goala! Se aplica pe mintea goala. Asa ca goliti-o de orice idei, informatii, prejudecati. „Nu poti umple un pahar plin” spunea cineva. Eu zic ca e valabila si pentru o minte plina.

– parfumurile normale le aplici mai mult pentru cei din jur. Pe asta il aplici in primul rand pentru tine. Apoi pentru ceilalti.

Dar, ca orice aroma, nu o sa fie pe gustul tuturor. Asa ca nu poti sti daca iti place decat atunci cand il testezi.

TESTER – click aci

 

 

Categorii: Permacultura, TEI | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.