Acvaponica

Cum sa cresti plante cu ajutorul pestilor; sau invers.

Anunt important pentru tara!

Vorba vine. De fapt vreau sa fac un anunt prin care arat faptul ca sunt bucuros ca acvaponia se dezvolta in Romania. Incet, e drept, dar e pe drumul cel bun. Imi afirm sprijinul pentru toti cei care vor sa faca ceva in domeniul asta si care transmit informatiile, descoperirile si realizarilor lor mai departe mediului virtual. Am vazut ca exista deja din ce in ce mai multa informatie disponibila pe siteuri si bloguri romanesti. Apreciez implicarea si daruirea tuturor. Ce nu apreciez in schimb, si din pacate exista si latura asta, este initiativa unora de a incerca sa faca bani doar din informatiile legate de acvaponica. Cu ceva timp in urma au fost persoane care imi cereau sfaturi si doreau sa conlucram spre binele si dezvoltarea domeniului, iar acum au ajuns sa vanda consultanta in domeniu. Practic au reusit sa gaseasca ‘o vaca de muls’ intr-un domeniu care nu are nimic de a face cu bovinele. De aceea fac un apel catre toti cei implicati in acest domeniu sa puneti informatia la dispozitia celorlalti. Daca vreti sa faceti bani din sisteme, faceti din produsele sistemului, nu din informatie. Haideti sa eliberam informatia.

Va multumesc pentru intelegere si pentru, sper, suport.

Daca exista persoane implicate in acvaponie care vor sa impartaseasca informatia, dar care nu stiu cum sa-si faca un blog, sau nu au timp sa tina un blog, le rog sa ma contacteze la adresa de email (johnnyntm@gmail.com) si vom gasi impreuna o modalitate de a elimina inconvenientele.

Categorii: Acvaponica | Etichete: , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Am cu ce

În postul de azi vreau să mă laud, motiv pentru care nu am să încep cu acvaponica.

Am să mă laud cu permacultura aplicată după mintea mea în grădina (nu, nu e cea a edenului!) socrilor. Și am să vorbesc un pic despre ”mormintele” ce au generat nervi, în primă fază în ființa numită socru, și apoi la reacția lui în subsemnatul. Nu m-a dus capul la momentul cu pricina să fac poze la roșiile vecinilor și la ale mele pentru a putea vedea evoluția paralelă a celor două; adică ale mele pe ”morminte”, udate o dată pe săptămână și de ploaie când și când, și ale vecinului plantate pe loc drept cu vaduri, udate la 2 zile. Ce pot să vă spun, și mă bucură foarte tare este faptul că, în timp ce roșiile mele au gogonele, ale vecinilor abia dacă încep să înflorească. Pînă acum consider că scorul este de 1-0 în favoarea permaculturii. Am să atașez poze cu rezultatele de care sunt mândru.

Tot în poze veți putea vedea și invazia de melci pe care nu am putut-o opri cu tratamentul numit baseball, deoarece am fost în pauza competițională, ultima săptămână dedicând-o în întregime pregătirii pentru întâlnirea de iunie a comunității Armonia Brassovia. Acum, ce am observat, este ca melcii au invadat cu precădere buruienile și plantele sădite de mine, dar care au fost mai firave, precum și frunzele ridichiilor care au înflorit și făcut sămânța.

Ridichiile au făcut floare în loc de rădăcină din cauză că le-a lipsit apa. Și dacă tot nu am avut parte de rădăcini, am zis să le las să facă semințe și să mă aleg totuși cu ceva de pe urma lor.

Acvaponica suferă în continuare din cauza lipsei pompelor de recirculare, iar plantele se descurcă cum pot. Încă studiez metode de construcție pentru pompe out of grid.

IMG_20130612_070519 IMG_20130612_070524 IMG_20130612_070536 IMG_20130612_070541 IMG_20130612_070608 IMG_20130612_070627 IMG_20130612_070630 IMG_20130612_070651 IMG_20130612_070701 IMG_20130612_070709 IMG_20130612_070713 IMG_20130612_070716 IMG_20130612_070722 IMG_20130612_070728 Copy of IMG_20130612_070512 Copy of IMG_20130612_070403 Copy of IMG_20130612_070412 Copy of IMG_20130612_070423 Copy of IMG_20130612_070427 Copy of IMG_20130612_070434 Copy of IMG_20130612_070442 Copy of IMG_20130612_070449 Copy of IMG_20130612_070454 IMG_20130612_070354 IMG_20130612_070403 IMG_20130612_070412 IMG_20130612_070423 IMG_20130612_070427 IMG_20130612_070434 IMG_20130612_070442 IMG_20130612_070449 IMG_20130612_070454 IMG_20130612_070507 IMG_20130612_070512

Categorii: Acvaponica, Permacultura | Etichete: , , , , , , , , , | 2 comentarii

Cere-ți și ți se va da!

Sună aiurea titlul, dar ăsta e adevărul. Am început să cred tot mai mult în faptul că nu există coincidențe și nici lucruri care să se întâmple fără motiv. E suficient să ai nevoie de o soluție, să cauți o rezolvare, și să nu îi dai de cap, iar după ce renunți la căutarea unei soluții aceasta să te lovească pur și simplu. Acum mă refer strict doar la problema mea legată de pompa de apă acționată oricum numai electric nu. Și am fost mult timp blocat pe găsirea unei soluții de acționare a pompei electrice, când de fapt, eu aveam nevoie de acționarea apei. Subconștient eram blocat/legat de  pompă. A fost nevoie să renunț momentan la găsirea unei soluții pentru ca să descopăr azi că soluția e mai simplă decât credeam. Un instalator bătrân, cu țigla rară (așa spune lumea), mi-a arătat că dacă ai gravitație și minte creață, ai tot ce îți trebuie. Eu am gravitație… deci nu am tot ce îmi trebuie. Am să merg să vad cu ochii mei ideea pusă în practică, după care o să încerc să o reproduc. O să găsiți aici toate detaliile constructive.

Deocamdată am să vă arăt ce am făcut în perioada asta în care nu am mai dat nici un semn de viață. Am spus că o să merg în paralel cu două moduri de cultură a legumelor: acvaponică și permacultură.  Până una alta sunt în grafic. Am ceva restanțe la partea acvaponică, în sensul că sistemul încă se găsește în regim de avarie (practic nu funcționează). În schimb am compensat la partea de permacultură. Am plantat ridichi, pe care o să le vedeți înflorite, roșii, ceapă, usturoi, ardei, și recent, capșuni și castraveți. Cea mai mare parte a celor înșirate aici sunt plantate pe două ”morminte” cum le-au denumit socrii mei.

”Mormintele” nu le-am făcut în stil clasic, adică săpat 2 m scos pământ, adăugat cutia cu ”îngrășământ” cu martori și toate cele. Am preferat o altă metodă: am luat cartoane, le-am întins pe două șiruri – în sensul că am pus un șir, am lăsat în lateral un spațiu liber egal ca lățime cu șirul de cartoane, apoi am adăugat al doilea șir de cartoane. Am pus mâna pe cazma, și ce săpam din zona neacoperită puneam peste cartoane. Cartoanele din descrierea precedentă au fost folosite în bucăți mari. În spațiul dintre ”morminte” a rămas șanț. Aici am pus cartoane mărunțite.

Peste movile am urmat sfaturile găsite pe ici pe colo și am adăugat paie pe post de mulci – speram eu. Rezultatul a fost că paiele au degenerat în crescătorie de melci. Dacă eram înțărcat la consumul de melci uitam de permacultură. Am avut norocul totuși să fiu mai în formă decât melcii și să pot aplica ceea ce am exersat destoinic în copilărie – aruncatul cu pietre (cu melci în cazul ăsta).  Legumicultură, protecția vietăților și body building la pachet.

Din tot stufărișul ăla din poze, am udat doar roșiile și ardeii prin metoda japoneză consacrată: iacana-nacana. Ceapa, usturoiul și ridichiile au văzut apă doar la ploaie și sub formă de rouă.

Dacă nu era suficient ceea ce am făcut deja, am mai adăugat cartoane mărunțite pe lângă răsaduri (pe post de mulci) peste care am considerat că ar fi bun și ceva rumeguș. Asta cu rumegușul mi se trage de la pomi. Le-am pus din iarna rumeguș la bază, iar acum în primăvara au părut  foarte mulțumiți – părerea mea.

Dar cam atât că vă ia somnul înainte să vedeți pozele.

Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Perma (16) Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg

Deci, asta nu e tot. În poze se mai vede o spirală de condimente neterminată. O să revin.

P.S.  Titlul nu e scris greșit.

Last edit

La cererea expresă a unui cititor adaug o fotografie pentru lămuriri. Știu ca o imagine vorbește cât o mie de cuvinte…. așa că dacă și acum există nelămuriri…. mai caut imagini.

Jpeg

Categorii: Acvaponica, Permacultura | Etichete: , , , , , , , , , | 17 comentarii

Acvaponica imposibilă

Dap. Am ajuns să mă simt ca un Tom Cruise al acvaponicii. Asta din cauza misiunii acvaponica cu orice preț.

Nu știu dacă am menționat pe undeva, dar o să spun acum faptul că toată aventura asta acvaponică se desfasoară pe terenul  socrilor mei. Socrii mei sunt oameni foarte de treabă atunci când nu ai treabă cu ei. Dar când începi să ai treabă (cu sau fără ei, eeeiiii….).

După ce spuneam în postarea anterioară că am început din nou aventura acvaponică (Misiune Imposibilă 2), acum trebuie să vă zic cum am dat de primul hop. Dar sa începem cu începutul.

Iarna care a trecut s-a încadrat în descrierea celebră și nu a fost ca vara. Așa că apa sub acțiunea temperaturilor scăzute și-a păstrat prostul obicei de a îngheța. Până aici nimic deosebit. Partea proastă este că acest element deosebit din natură are proprietatea unică de a-și mări volumul atunci când îngheață, indiferent de containerul în care se găsește. O să credeți că mă refer la bazine. Nop. Nu este vorba de bazine, ci de unicul robinet din curte de la care pot lua apă pentru a completa nivelul în instalație atunci când e cazul. Apa rămasă în conducta acestuia a înghețat de a crăpat țeava. Când temperaturile au început să treacă peste zero, apa și-a croit drum prin gaura creată transformând căminul apometrului într-o piscină acoperită. Socrul meu a luat inițiativa și a rezolvat problema în stil propriu. A tăiat țeava mai jos de spărtură și a sudat-o cu autogenul. A rezolvat cu inundația, dar și cu posibilitatea de a mai folosi robinetul din curte. Acum când a venit sezonul grădinăritului, nu am mai răbdat și am luat inițiativa și am  refăcut robinetul cu pricina, căruia i-am mai adăugat unul general în cămin, plus unul pentru golire, și încă unul cu puțin deasupra solului pentru a cupla furtunul de udat prin grădină. Misiune încheiată egal bucurie generală. Dar ca orice minune, termenul i-a trecut repede. După 5 zile am verificat căminul să văd dacă e vreo problemă. Și cine caută găsește! Apa deasupra gleznei. Cauza – sistemul de scurgere de la robinetul proaspăt reparat. Am cautat să văd unde este defecțiunea și am descoperit că nu avea unde să existe defecțiune! Pentru că nu exista scurgere. Toată scurgerea se rezuma la o țeavă cu diametrul de juma’ de țol, lungă de jumătate de metru, care mai se și înfundase. M-am pus și am făcut un sistem de scurgere adecvat din țeava de pvc de 40, cu coturi, mufe și tot tacâmul. Menționez că și reparația robinetului, și construcția scurgerii le-am făcut în liniște deplină. Adică în lipsa socrilor (orice lucru făcut în prezența lor necesită aprobare prealabilă, aprobare care, de obicei se obține mai greu ca fondurile europene) . Între cele două etape de reparații, am uitat să menționez, am băgat apă în instalație și am udat răsadurile prin grădina. Per total, în mod exagerat, să fi consumat vreo 2 metri cubi de apă.

Când s-au întors socrii de la activitatea lor favorita pe timp de vară (adică de la plajă – deja!), am zis să mă dau rotund și să le arat ce ginere ‘ca lumea’ sunt eu și ce am făcut, și din ce cauză. Bineînțeles că a doua zi socrul meu a vrut să se asigure că nu e o problemă cu alimentarea cu apă și a chemat un ‘specialist’ de la RAJA să facă o verificare. Și ghici ce? S-a constatat un consum de 5 metri cubi de apă în doar cinci zile. Concluzia, citez: ‘ai băgat iar apă în aia că s-au consumat 5 metri!’ Da, dar mai mult de doi nu am avut cum să bag, asta fiind capacitatea totală a sistemului și sistemul având deja mai mult de  jumătate apă în el. M-am oferit să-i plătesc 2 metri de apă separat.

După care a urmat un îndemn (din nou) să opresc instalația aia, că nu produce nimic și consumă și curent, și vin ploile și dacă face un scurtcircuit și ia foc casa!!!

Am oprit alimentarea pompelor plin de nervi și am promis că o să le întorc ‘favorurile’. Următoarele două zile practic sistemul nu a funcționat.  Ca o ironie, în ziua în care am avut polemica (la 7 dimineața!) am primit și un email (pe la ora 4 pm) de la o reporteră digi24 care vroia să stăm de vorbă despre acvaponică.

Dacă mă întrebați ce gust are acvaponica – depinde cu ce o asociezi. În cazul meu asocierea a făcut-o să aibă un gust amar.

Dar ca sa revin, acum sunt pus în situația de a inventa o pompa care să funcționeze fără curent electric (oricum o să îmi trebuiască pe termen lung – am deja o idee, dar o să dureze ceva până ce o pun în practică), sau să găsesc o alta sursă de curent și apă. Deja mă gândesc să iau legătura cu vecinii.

 

Până una alta, dacă nu fac nimic risc să mi se usuce răsadurile plantate deja. Așa că, (toate lucrurile se leagă) am avut nevoie de o idee. Și a venit de la o cititoare căreia țin să-i mulțumesc. Fără să știe situația în care mă aflu, m-a întrebat dacă în bazinele de plantare cu pietriș poate să mențină un nivel constant al apei, adică să folosească bazinul ca și cum ar fi cu rafturi plutitoare – nivel constant al apei și fără sifon.  În principiu, cum i-am spus și ei, nu ar fi o problemă pe termen scurt. Pe termen lung însă, cred că vor apărea probleme, căci în bazinul cu pietriș este nevoie de aer, aer care este absorbit atunci când lucrează sifonul. Acest aer permite dezvoltarea bacteriilor care transformă nitriții în nitrați (sau invers) și care sunt aerobe. Fără acest aer în bazin se vor dezvolta bacterii anaerobe care vor duce la efecte nedorite (miros neplăcut, subdezvoltarea rădăcinilor plantelor).

Deci cum spuneam am pus apa în bazinele de plantare puțin peste mijlocul bazinului. Se pare ca plantele se mulțumesc și cu acest puțin, până una alta.  Asta este o soluție de avarie, nu una de durată.

 

Cam atât deocamdată. O să revin cu detalii. Până atunci mă aștept să comentați.

P.S. Tot ce am spus aici legat de relația și întâmplările mele cu colocatarii menționați sunt din perspectiva mea și nu am pretenția că sunt obiective.

Categorii: Acvaponica | Etichete: , , , , , , , , | 4 comentarii

A new start

Cam asta este acum. Un nou început. Am repus în funcţiune sistemul acvaponic şi am adăugat primele plante: răsaduri de roşii, de ardei şi de salată. Astea se adaugă la plantele care s-au încăpăţânat să supravieţuiască de anul trecut, şi anume ţelina de frunze şi crăiţele.  Peştii au fost super încântaţi de circulaţia apei, de aerarea acesteia şi de masa pe care au primit-o. I-am hrănit cu iarba raţei vreo două zile pentru ca apoi să le dau câteva boabe de grâu. O să mă gândesc cu ce să le mai diversific dieta, dar pîna una alta sunt hotarât să le măresc efectivul. Din cei de anul trecut au supravieţuit vreo 15. Cinci în bazinul peştilor, pentru că au fost ascunşi aşa bine încât nu i-am zărit la închiderea sistemului, şi cum nu am golit bazinul de toată apa –  ei ştiu cum au supravieţuit , iar zece în bazinul de colectare a apei, pentru că erau prea mici pentru a le face cunoştintă cu tigaia. I-am pus în bazinul de colectare (care e îngropat în pământ) cu speranţa că vor supravieţui. Şi au făcut-o.

Revin zilele următoare cu amănunte şi poze.

Anul acesta o să fac o paralelă între legumele din sistem şi altele crescute în grădină în sistem aproximativ permacultural. Adica, puse pe straturi înălţate cu mulci, dar udate cu sistem de picurare.

Pe lânga astea o să mai adaug o categorie de DIY. Mai multe amănunte la prima postare dedicată subiectului.

Ţineţi aproape dacă vă interează subiectele.

UPDATE.

Așa cum am promis, adaug poze facute azi dimineață.

bazinul 2 ansamblu bazinul 1 bazinul 3 bazinul 5

Categorii: Acvaponica, Permacultura | Etichete: , , , , , , , | 2 comentarii

Cerere si oferta

Ma vad nevoit sa postez un articol in care sa lamuresc anumite lucruri interpretabile. Am sa incep prin a spune ca NU VAND SISTEME ACVAPONICE la cheie, la gri sau rosu, sau mai stiu eu cum. NU VAND PROIECTE de sisteme acvaponice. Am specificat pe parcusul acestui blog ca eu ma ocup cu acvaponica la nivel de hobby si ca pe blog postez realizarile si rezultatele mele pentru ca si alti pasionati sa se poata folosi de experienta mea. NU fac acest lucru pentru bani. Asa ca cei care fac socoteli de genul X salate pe Y suprafata imi asigura un castig de Z bani, consider ca au nimerit din greseala pe blogul meu si o sa-i rog sa caute un blog de economie, cum sa faci bani, afaceri la cheie sau oricare altul orientat pe PROFIT.  Pentru mine cuvantul PROFIT vine de la A PROFITA, ceea ce ma duce cu gandul la PROFITORI.  Am mai adaugat si am sa ma tin de cuvant ca o sa-mi ofer ajutorul celor care mi-l solicita, dar AJUTOR nu inseamna sa fac eu treaba in locul lor.

In alta ordine de idei … iarasi despre TEI. Au mai scos o carte despre FRACTARE

http://www.scribd.com/doc/137176250/T-Dutzik-E-Ridlington-J-Rumpler-Adev%C4%83ratul-pre%C8%9B-al-gazelor-de-%C8%99ist-TEI

Categorii: Acvaponica, TEI | Etichete: , , , , , , , | 3 comentarii

Ai sifon !!!

Era o vorba pe vremuri. Un fel de trimitere mai eleganta. (Pe vremeuri! Asta ma face sa ma simt batran). Dar acum ea are alt sens, si are legatura cu postarea anterioara. Mai exact azi voi vorbi despre legaturile dintre bazinul pestilor si bazinul de cultura.   Ele, pentru ca sunt doua – tur si retur.

Prima legatura incepe din bazinul pestilor cu pompa de apa.  Sunt posibile doua variante. Prima e cea cu pompa submersibila, unde pompa e scufundata in bazinul pestilor si trage apa direct, impingand-o catre bazinul de cultura, in timp ce a doua varianta este cu o pompa de suprafata care trage apa prin intermediul unui furtun prevazut cu sorb.

In cazul pompei submersibile actionarea este electrica. Inca nu am gasit una care sa poata fi actionata mecanic, desi, cu ceva ingeniozitare se poate rezolva. Deci, e nevoie de o sursa de curent (ENEL, genereator, baterii etc.). Important este ca nu e dracu chiar atat de negru, pentru ca se poate folosi o pompa de putere mica, si consum mic, cu functionare continua, sau se poate folosi o pompa de putere cu functionare limitat si programata. Acum fiecare alege ce i se potriveste mai bine, in functie de locatie, disponibilitatea curentului sau pretul pompei propriu zise.

Ca un amanunt de retinut, in momentul in care dimensionati sistemul, aveti grija ca volumul de apa necesar bazinului de cultura pentru a activa sifonul sa fie mult mai mic decat volumul de apa din bazinul cu pesti. Daca nu luati in calcul acest aspect riscati sa ramaneti cu pestii pe uscat.

Schita unui circuit tur arata cam asa:

groapa pesti cu pompa

Dupa cum vedeti, spre deosebire de articolul trecut, in poza bazinului de pesti apare si pompa, plus niste pietre pe fundul bazinului (ca sa tina folia pe fund si sa nu fie absorbita de pompa – exista riscul sa infunde pompa si sa o arda). In desen pompa este reprezentata cu verde, tevile cu albastru, iar cu lila am desenat o galeata gaurita pe post de sita care are rol de a nu lasa pestii sau eventualele mizerii sa ajunga la sorbul pompei.

La celalalt capat al tevii, scurgerea in bazinul de plantare poate fi directa (in care apa curge direct in bazin intr-un singur loc) sau indirecta (folosesti un bazin tampon in care bagi apa, si din care debitul cu care aceasta curge in bazinul de cultura poate fi reglat).

La retur, lucrurile stau in felul urmator.

SIFON

 

Imaginea de aici e un pic deformata. Inaltimea bazinului de cultura e de 30 – 40 cm inaltime max. Sifonul vine pus in apropierea marginii (de preferat). Din el iese teava si merge pina bazinul cu pesti. Dar deja intru in detalii care pot fi luate din postarile anterioare.

Legat de sifon, daca vreti detalii constructive (mod, dimensiuni) le puteti lua din linkul care duca la AFFNAN. Mai multe detalii decat sunt date acolo nu cred ca gasiti in alta parte.

Cam atat.

Categorii: Acvaponica | Etichete: , , , , , , , , , , , , | 14 comentarii

Teoria vs. Practica

Am sa incep aceasta postare spunand ca in acvaponica teoria si practica merg mana in mana.  Sunt putine lucruri descoperite de mine in acest domeniu, care sa functioneze in teorie si sa nu mearga in practica. Si mai mult, in acvaponie e posibila si reciproca: lucruri care in teorie nu ar trebui sa functioneze – dar functioneaza.  O sa vedeti asta in momentul in care o sa practicati.

Buuun.

Dar ca sa trec la subiect, se pare ca acvaponia asta nu e nici literatura, nici pictura. Multi dintre cei care au contact teoretic cu ea, vor sa treaca si la practica. Dar, ca la orice lucru nou, exista retinerea, teama de a nu face ceva gresit, care sa se finalizeze intr-o irosire a banilor, timpului, si o sifonare a imaginii. Urmatoarea parte este pentru aceia care poseda aceasta teama.

Cand am deschis prima oara subiectul despre acvaponica (era la nivel teoretic), am primit reactii de genul: ‘si calul lui Fat Frumos manca jar’, ‘lasa ma prostiile, te vad om in toata firea’ etc. Sotia ma intreba de ce nu pot fi si eu ca ceilalti, si intotdeauna incerc sa fac lucrurile altfel. Din pacate pentru ea, spiritul de turma nu m-a prins nici pina la ora actuala. Am pus sistemul pe picioare, si au aparut problemele legate de consumul de apa si de curent (care ‘crescusera’ ca personajul cu calul de mai devreme). Am reusit sa trec peste moment printr-o indexare substantiala a participatiei la cheltuielile amintite – adica am devenit finantator majoritar. In momentul in care sistemul rula deja, dar nu se vedeau rezultate exceptionale, toti cunoscutii m-au luat la bascalie. (eu zic sa nu va speriati in momentul asta, caci dupa maxim o luna – daca plantati salata – mandibula o sa le fie afectata puternic de gravitatie). Pe urma, dupa ce le-a trecut socul generat de faptul ca plantele pot creste in piatra, sau in apa, au inceput sa puna problema randamentului: ‘e rentabil?’,’cat produce?’, ‘nu se merita’, ‘e cu cheltuiala mare!’. Orice lucrurile care implica munca, si in special folosirea creierului la altceva decat pe pot de umplutura, sunt mai greu digerabile. Nu mai continui cu ‘incurajarile’, lasandu-va bucuria de a mai descoperi si voi cateva din ele. Va spun doar sa nu va lasati intimidati de nimicurile astea, pentru ca exista o mare satisfactie cand chiar iti iese ceea ce ti-ai propus, cand devii un fel de gradinar fara a fi sclavul gradinii, si nu in cele din urma expresiile fetelor celor din jur (ca ardeleanu cu girafa).

Deci, ca sa va ajut in a micsora investitia initiala si a reduce cumva volumul si intensitatea comentariilor contrare, mi-am propus sa concep (teoretic) un sistem simplificat la maxim (unii dintre voi mi-au dat ideea si le multumesc) – cel mai ieftin care imi vine in minte.

Sa presupunem ca avem 250 de metri patrati.( Acum unii ar putea comenta ca stau la bloc. Rabdare ca va fac si voua un sistem de sufragerie in zilele urmatoare). Mai presupunem ca, in afara de bunavointa, teren, informatii si entuziasm, mai dispunem de o suma mica de bani. Da’ mica rau!

Vom incepe cu ‘motorul’ sistemului – adica pestii. Primul lucru consta in realizarea bazinului lor. Cea mai ieftina solutie ar fi saparea unei gropi la dimensiunea si adancimea dorita, batatorirea bine a pamantului (care e de preferat sa fie pamant galben), turnarea de apa in groapa pentru a vedea daca si cat de repede se scurge. Daca solul e din argila (lut) e posibil ca apa sa fie absorbita foarte putin si sa balteasca. In cazul asta poti folosi groapa ca atare pe post de bazin. Daca nu se pastreaza apa, urmatoarea varianta consta in ‘captusirea’ gropii cu pamant galben si inmuierea acestuia. Daca nici asa nu se pastreaza apa, se poate trece la folosirea foliei de polietilena ca si captuseala a bazinului. In functie de marimea bazinului se poate alege latimea foliei. De retinut ca aceasta folie se vinde la  sul, avand o latime stas si lungime -dupa nevoie. Ea este conceputa din fabrica precum un burlan. Asa ca daca aveti un bazin care nu este foarte larg in diametru, puteti folosi folia ca pe un sac. Legati unul din capete (cel care o sa vina pe fundul bazinului – evident), iar marginea celuilalt capat o lasati peste buza gropii. Schematic ar arata cam asa:

groapa pesti

 

In poza se pot vedea urmatoarele: groapa – reprezentata cu albastru (apa); pamantul galben este cu maro deschis; cu negru se poate vedea stratul vegetal – e bine ca acest strat sa fie inlaturat si de pe marginea bazinului (dupa cum se vede in schita) si inlocuit cu pietre. Ideea este ca in stratul vegetal (pamantul ala negru) se dezvolta in mod normal radacinile plantelor si daca nu este inlaturat riscam sa ne gaureasca folia.  Folia este reprezentata in desen cu verde deschis. Cu verde inchis sunt reprezentate plantele si radacinile acestora. Pe marginea gropii, cu gri, sunt reprezentate pietre, care pe langa rolul de a tine capatul foliei, mai reprezinta o bariera intre stratul vegetal si bazin; plus ca pot fi asezate ornamental. Pe fundul gropii se vede un ghemotoc verde si cu o chestie neagra. Asta a fost modul in care am reprezentat cum poate fi legat capatul foliei care va fi scufundat in apa. Daca bazinul e adanc, e bine de luat in calcul punearea unui gratar/grilaj/plasa  deasupra acestuia.

Cam atat despre ‘motor’. Nu scriu mai multe pentru ca vreau sa mai generez si ceva intrebari. Daca e totul prea clar nu mai intreaba nimeni nimic, si raman cu impresia ca sunt pe post de televizor pe aci.

Patul de cultura, sau bazinul in care se planteaza, il gandesc in cel mai simplist mod ca fiind facut in mod asemanator. Adica. Se traseaza forma acestuia pe sol, se inlatura stratul vegetal. Nivelul acestui bazin trebuie pus undeva deasupra nivelului luciului apei din bazinul cu pesti (pentru ca apa curge …la vale). Daca nivelul nu ne permite sa inlaturam stratul vegetal, nu-i bai. Captusim fundul acestui bazin cu … sa zicem cartoane, ambalaje etc. peste care adaugam un strat de nisip pentru a-l nivela. Peste stratul de nisip venim cu captuseala bazinului (folie, prelata). Daca materialul in care vom planta diversele plante care ne intereseaza va fi pietrisul, trebuie sa avem grija sa nu perforam folia. Asa ca primul strat de pietris e de preferat sa fie din pietris de rau – adica acel tip rotunjit. Daca punem un strat de, sa zicem, 5 cm minim, nu cred ca vom avea probleme. Pe urma putem adauga si pietris agregat (ala de se foloseste la beton). Acesta din urma este recomandat pentru plantele care cresc inalte si au nevoie de fixare solida a radacinii.  O schita simpla ar arata cam asa:

pat de cultura

 

In primul rand diferenta dintre cele doua desene consta doar in faptul ca in primul bazinul e sapat in pamant, in timp ce in al doilea ii sunt construite marginile prin adaugarea de pamant in stil bordura. Cu maro deschis e desenat pamantul galben, cu maro inchis cartoanele; cu gri deschis un strat de nisip; cu verde folia sau prelata. Peste ea cu kaki e facut pietrisul rotund, iar cu maro pietrisul agregat. Chestiile alea verzi se presupune a fi plantele. De mentionat ca adancimea stratului de pietris trebuie sa fie cam de 30 – 40 de cm (iar pentru plantele care se stie ca isi dezvolta radacini adanci chiar mai mare. Motivul banuiesc ca e evident).

La varianta ‘bordurata’ in loc de pamant se poate folosi o rama facuta din dulapi de lemn, sau din caramida recuperata sau altele. Ideea este sa se puna carton intre folie si rama pentru a nu se perfora folia.

A treia parte consta din interconectarea celor doua bazine.  Dar asta … intr-o postare ulterioara.  M-a apucat lenea si nu vreau sa fiu superficial.

Calculati voi costurile de pina acum.

Revin

Categorii: Acvaponica | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Ceva detalii

Pina acum m-am concentrat in a realiza sistemul, in a-l intelege, si in a creste plante si pesti in el. Aici ati putut urmari evolutia sistemului meu si prbabil ca unele intrebari si-au gasit raspunsul, dar au aparut altele intre timp.

Ceea ce nu am specificat mai deloc in ceea ce am scris nu au fost costurile materiale implicate la construirea sistemului. Nu am facut lucrul asta din mai multe motive. Primul a fost acela ca am fost foarte entuziasmat de rezultatele obtinute, asa ca nu a mai contat nimic.  Un alt motiv a fost acela ca am incercat pe cat posibil sa realizez sistemul din nimic spre cat mai ieftin. Si in mare masura chiar am reusit. Dar, chiar si asa, tot au fost implicate niste costuri.  Canr faceti totalul sa luati in calcul faptul ca aceste cheltuieli au fost esalonate si de aceea mie mi s-au parut aproape inexistente.

Am sa va detaliez cam ce si cat m-a costat pe mine, dar vreau sa mentionez ca, in functie de locul in care vreti sa va realizati sistemul, de complexitatea si marimea acestuia, costurile pot sa difere foarte mult. Dar ca sa va faceti o idee, am sa va spun, in mare, costurile mele.

Bazin IBC = 2buc. (1*250 ron, 1 cadou) (pretul unul astfel de bazin porneste de la 200 lei – refolosit – pina la vreo 200 euro – nou)

Cuva de plastic pentru plantat = 5*35 lei

Pompa submersibila = 1* 170 lei

Pompa aer 2 iesiri = 1*70 lei

Tevi diferite = aprox 100 lei . Aici sunt incluse cele de alimentare cu apa de la pompa la bazinul cu pesti, din bazinul cu pesti spre bazinele de cultura, precum si scurgerea de la bazinele de cultura catre bazinul de colectare.

Prize programabile = 2buc = 1*15 lei (mecanica) pentru pompa de aer, si 1*30 lei (programabila la minut) pentru pompa de apa.

Sifoanele bazinelor de cultura =  5*aproximativ 15 lei

Pietris = 12 saci * 6 lei

Sistemul NFT (tevile alea gaurite cu pahare in ele) = vreo 60 lei

Cam astea au fost costurile mele. Ar mai fi de calculat apa, pestii si plantele puse in bazin, plus un kit de testare a PH-ului (vreo 25 lei).

Ideea este ca nu trebuie sa faceti exact  ca mine.  Din ce am facut eu, unele lucruri poate ca nu sunt necesare. Sistemul poate fi gandit si proiectat in multe feluri. Cu cat ganditi si improvizati mai mult, cu atit mai ieftin o sa iesiti. Pina la urma ceea ce conteaza sunt produsele sistemului (pesti si plante) si nu sistemul in sine.

Daca spatiul va permite  va puteti rezuma la o pompa, un sifon, o teava si doua prelate. Daca sunteti interesati va pot schita un astfel de sistem. Astept opinii, cereri, comentarii.

Categorii: Acvaponica | Etichete: , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Plantarea in floating raft

Un cititor imi solicita ieri sa detaliez un pic modul de plantare in sistemul rafturilor plutitoare. Spuneam ca ar exista doua moduri in care se pot planta semintele (caci despre seminte este vorba).

Primul mod este acela de a le planta separat in pahare de unica folosinta, sau alveole pentru rasaduri, iar dupa aparitia plantei, a rasadului propriu-zis, acesta sa fie scos si mutat intr-un pahar cu bile ceramice. Desi poate sa para dificil, nu este. Am sa pun imagini pentru a exemplifica modul in care am procedat eu.

Photo0272 30 MAI 2012 (7)

Photo0256 RASADURI (17) Photo0272 Photo0257 Photo0355 RASADURI (14) frsystem61 02 APRILIE 2012 (7)

30 MAI 2012 (12)In prima poza se poate vedea o bucata de polistiren recuperata, ce fusese suport pentru niste piese de instalatii sanitare. Ea arata mai exact asa

Photo0276Gaurile sunt cam de marimea unui dop de pluta. Ce am facut eu a fost sa le gauresc si capatul celalalt cu un creion, iar in gaura sa introduc o bucata de ata luat de la un mop (unul nou) . Capatul atei din parte cu polistirenul avea facut un nod pentru a nu trece cu totul, cealalta parte atarnand in afara. In gaurile astea , astupate in partea de jos de nodul atei, am pus vermiculita (am gasit de cumparat cu 20 ron o punga de 5 litri – ca idee, am umplut toate orificiile din poza si nici nu s-a cunoscut ca am luat din punga) in care am plasat semintele de rasaduri, apoi placa asta de polistiren a pus-o intr-o lada cu apa. Ata care atarna pe partea din spate a polistirenului se gasea acum in bazinul cu apa. Se imbiba bine cu apa si trage umezeala catre vermiculita. In modul asta semintele sunt udate automat. Din momentul asta si pina apar rasadurile nu prea mai aveti ce sa le faceti.

Dupa ce apar rasadurile si vine momentul sa le mutati, procedati in felul urmator. Scoate-ti rasadurile tragand usor de ele; le clatiti radacina intr-un pahar/castron cu apa. Apoi se ia paharul in care urmeaza a fi pus rasadul, se umple pe jumatate cu hydroton (sau ce gasiti ca alternativa), se inclina paharul pe o parte astfel incat continutul ramane la jumatate pe lungimea paharului, se baga rasadul, se ridica paharul la 45 de grade, dupa care se completeaza cu hydroton.  Cam asa

rasad in pahar

In cealalta varianta se umple paharul cu hydroton cam 3 sferturi, dupa care se completeaza cu vermiculita. Si aici e bine de pus ata care sa faca transferul de umiditate de la baza paharului catre vermiculita. Singura diferenta este ca aici nodul atei va fi in partea de sus a hydrotonului, chiar unde incepe vermiculita. Semintele se pun direct in vermiculita.

rasad in pahar2

In poza asta cu maro este reprezentat hydrotonul, cu gri snurul/ata de care am amintit, iar cu negru vermiculita. Cu verde – se intelege – semintele.

Din experienta proprie pot spune ca primul caz functioneaza mai bine. Sau cel putin la mine asa a fost. Este totusi posibil sa fi gresit la a doua varianta prin faptul ca eu nu am mai pus snurul/ata pentru a trage umezeala catre seminte.

Sper ca au fost lamuriri binevenite.  Succes in acvaponica.

Vorbim

Categorii: Acvaponica | Etichete: , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.