Permacultura

Poze de citit

Aşa cum am zis în articolul precedent, am să pun acele poze din grădină care consider eu ca merită citite. Pozele sunt făcute ieri, 17 noiembrie 2013, pe la amiază. O să puteţi vedea în ele cum s+au uscat roşiile, dar au crescut altele din rădăcini; cum au răsărit ceapa şi usturoiu ignorate din primăvară…. şi altele. Poate că e ceva normal şi nu mă pricep, dar am văzut flori la una din tufele de roşii. Eu am să îmi continui observaţiile, iar când vor începe ploile am să mai adaug un strat de cenuşă şi cartoane mărunţite. Până la noi informaţii… lectură plăcută.

https://picasaweb.google.com/117169359271872207612/Noiembrie?authuser=0&feat=directlink

Categorii: Permacultura | Lasă un comentariu

Lămuriri

Mă văd nevoit să explic unele lucruri. Am tot postat trimiteri către bibliotecă, dar mi-e teamă că nimeni nu citește nimic. Sau poate că sunt persoane care citesc ceva de acolo, dar pot paria că foarte mulți frunzăresc titlurile și trec mai departe. De aceea am să adaug, începînd de acum, câteva clipuri (toata lumea se uită la filme – dooh !) care să vă bage căpățânile în cărți, și mințile în cap.

Am să încep cu cărțile care văd că sunt luate cel mai tare în bășcălie: casele din ”pământ” (aka cob). Cei pe care-i cunosc și cărora le-am vorbit de casele astea se gândesc la hrube, grote, scorburi de copac și vrăjitoare. Deh, fiecare vede atât cât îl duce capul. De aceea am să vă forțez imaginația, fără a-mi cere scuze sau a avea vreo mustrare de conștiință.

Ceea ce urmează sunt hrube, caverne, grote care nu cer rate pe jde ani, sefi care să te frece la job pentru că stai, pentru că ai rate pe jde ani.

Nr. 8   I Evans M. G. Smith L. Smyley – Casa la înde-mână
și

Nr. 13  Becky Bee – Cărticica meșterului cobar

Categorii: dyi, Permacultura, TEI | Etichete: , , , , , , , , | Lasă un comentariu

13… ghinion…pisica neagră….să nu cobim….

Ba să COBIM. Că avem cob, iar cartea de față ne învață cum să o facem.  Fără muncă!!!!  (conform definiției, munca fiind procesul prin care A îi mărește averea lui B). Așa că o să fie un proces plăcut – pentru ca nu implică muncă, ci o joacă cu prietenii în pământ galben condimentat cu alte cele (Apropos de făcut și de simțit plăcerea, era bancul ăla cu ciobanii în care ultimele replici sunt astea ”…și simți ceva mă? _Nu simt mă. _Atunci fă-ți-o ție!”).

Cam așa și cu casa de cob: ”fă-ți-o ție!”

Căutați în bibliotecă (dreapta sus – pentru cei noi pe aici) cartea cu numărul 13.

 

Categorii: dyi, Permacultura, TEI | Lasă un comentariu

Savana…..fără teflon

Neavând ce să mai pun nou până când uscătorul de legume fructe va fi gata, am decis să mai adaug ceva poze cu savana.

Partea de acvaponică își așteaptă în continuare pompa de apă. Am ajuns la versiunea 3 și tot nu funcționează bine. Revin cu amănunte când va fi cazul.

Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg

Categorii: Permacultura | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Am cu ce

În postul de azi vreau să mă laud, motiv pentru care nu am să încep cu acvaponica.

Am să mă laud cu permacultura aplicată după mintea mea în grădina (nu, nu e cea a edenului!) socrilor. Și am să vorbesc un pic despre ”mormintele” ce au generat nervi, în primă fază în ființa numită socru, și apoi la reacția lui în subsemnatul. Nu m-a dus capul la momentul cu pricina să fac poze la roșiile vecinilor și la ale mele pentru a putea vedea evoluția paralelă a celor două; adică ale mele pe ”morminte”, udate o dată pe săptămână și de ploaie când și când, și ale vecinului plantate pe loc drept cu vaduri, udate la 2 zile. Ce pot să vă spun, și mă bucură foarte tare este faptul că, în timp ce roșiile mele au gogonele, ale vecinilor abia dacă încep să înflorească. Pînă acum consider că scorul este de 1-0 în favoarea permaculturii. Am să atașez poze cu rezultatele de care sunt mândru.

Tot în poze veți putea vedea și invazia de melci pe care nu am putut-o opri cu tratamentul numit baseball, deoarece am fost în pauza competițională, ultima săptămână dedicând-o în întregime pregătirii pentru întâlnirea de iunie a comunității Armonia Brassovia. Acum, ce am observat, este ca melcii au invadat cu precădere buruienile și plantele sădite de mine, dar care au fost mai firave, precum și frunzele ridichiilor care au înflorit și făcut sămânța.

Ridichiile au făcut floare în loc de rădăcină din cauză că le-a lipsit apa. Și dacă tot nu am avut parte de rădăcini, am zis să le las să facă semințe și să mă aleg totuși cu ceva de pe urma lor.

Acvaponica suferă în continuare din cauza lipsei pompelor de recirculare, iar plantele se descurcă cum pot. Încă studiez metode de construcție pentru pompe out of grid.

IMG_20130612_070519 IMG_20130612_070524 IMG_20130612_070536 IMG_20130612_070541 IMG_20130612_070608 IMG_20130612_070627 IMG_20130612_070630 IMG_20130612_070651 IMG_20130612_070701 IMG_20130612_070709 IMG_20130612_070713 IMG_20130612_070716 IMG_20130612_070722 IMG_20130612_070728 Copy of IMG_20130612_070512 Copy of IMG_20130612_070403 Copy of IMG_20130612_070412 Copy of IMG_20130612_070423 Copy of IMG_20130612_070427 Copy of IMG_20130612_070434 Copy of IMG_20130612_070442 Copy of IMG_20130612_070449 Copy of IMG_20130612_070454 IMG_20130612_070354 IMG_20130612_070403 IMG_20130612_070412 IMG_20130612_070423 IMG_20130612_070427 IMG_20130612_070434 IMG_20130612_070442 IMG_20130612_070449 IMG_20130612_070454 IMG_20130612_070507 IMG_20130612_070512

Categorii: Acvaponica, Permacultura | Etichete: , , , , , , , , , | 2 comentarii

Cere-ți și ți se va da!

Sună aiurea titlul, dar ăsta e adevărul. Am început să cred tot mai mult în faptul că nu există coincidențe și nici lucruri care să se întâmple fără motiv. E suficient să ai nevoie de o soluție, să cauți o rezolvare, și să nu îi dai de cap, iar după ce renunți la căutarea unei soluții aceasta să te lovească pur și simplu. Acum mă refer strict doar la problema mea legată de pompa de apă acționată oricum numai electric nu. Și am fost mult timp blocat pe găsirea unei soluții de acționare a pompei electrice, când de fapt, eu aveam nevoie de acționarea apei. Subconștient eram blocat/legat de  pompă. A fost nevoie să renunț momentan la găsirea unei soluții pentru ca să descopăr azi că soluția e mai simplă decât credeam. Un instalator bătrân, cu țigla rară (așa spune lumea), mi-a arătat că dacă ai gravitație și minte creață, ai tot ce îți trebuie. Eu am gravitație… deci nu am tot ce îmi trebuie. Am să merg să vad cu ochii mei ideea pusă în practică, după care o să încerc să o reproduc. O să găsiți aici toate detaliile constructive.

Deocamdată am să vă arăt ce am făcut în perioada asta în care nu am mai dat nici un semn de viață. Am spus că o să merg în paralel cu două moduri de cultură a legumelor: acvaponică și permacultură.  Până una alta sunt în grafic. Am ceva restanțe la partea acvaponică, în sensul că sistemul încă se găsește în regim de avarie (practic nu funcționează). În schimb am compensat la partea de permacultură. Am plantat ridichi, pe care o să le vedeți înflorite, roșii, ceapă, usturoi, ardei, și recent, capșuni și castraveți. Cea mai mare parte a celor înșirate aici sunt plantate pe două ”morminte” cum le-au denumit socrii mei.

”Mormintele” nu le-am făcut în stil clasic, adică săpat 2 m scos pământ, adăugat cutia cu ”îngrășământ” cu martori și toate cele. Am preferat o altă metodă: am luat cartoane, le-am întins pe două șiruri – în sensul că am pus un șir, am lăsat în lateral un spațiu liber egal ca lățime cu șirul de cartoane, apoi am adăugat al doilea șir de cartoane. Am pus mâna pe cazma, și ce săpam din zona neacoperită puneam peste cartoane. Cartoanele din descrierea precedentă au fost folosite în bucăți mari. În spațiul dintre ”morminte” a rămas șanț. Aici am pus cartoane mărunțite.

Peste movile am urmat sfaturile găsite pe ici pe colo și am adăugat paie pe post de mulci – speram eu. Rezultatul a fost că paiele au degenerat în crescătorie de melci. Dacă eram înțărcat la consumul de melci uitam de permacultură. Am avut norocul totuși să fiu mai în formă decât melcii și să pot aplica ceea ce am exersat destoinic în copilărie – aruncatul cu pietre (cu melci în cazul ăsta).  Legumicultură, protecția vietăților și body building la pachet.

Din tot stufărișul ăla din poze, am udat doar roșiile și ardeii prin metoda japoneză consacrată: iacana-nacana. Ceapa, usturoiul și ridichiile au văzut apă doar la ploaie și sub formă de rouă.

Dacă nu era suficient ceea ce am făcut deja, am mai adăugat cartoane mărunțite pe lângă răsaduri (pe post de mulci) peste care am considerat că ar fi bun și ceva rumeguș. Asta cu rumegușul mi se trage de la pomi. Le-am pus din iarna rumeguș la bază, iar acum în primăvara au părut  foarte mulțumiți – părerea mea.

Dar cam atât că vă ia somnul înainte să vedeți pozele.

Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Perma (16) Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg Jpeg

Deci, asta nu e tot. În poze se mai vede o spirală de condimente neterminată. O să revin.

P.S.  Titlul nu e scris greșit.

Last edit

La cererea expresă a unui cititor adaug o fotografie pentru lămuriri. Știu ca o imagine vorbește cât o mie de cuvinte…. așa că dacă și acum există nelămuriri…. mai caut imagini.

Jpeg

Categorii: Acvaponica, Permacultura | Etichete: , , , , , , , , , | 17 comentarii

A new start

Cam asta este acum. Un nou început. Am repus în funcţiune sistemul acvaponic şi am adăugat primele plante: răsaduri de roşii, de ardei şi de salată. Astea se adaugă la plantele care s-au încăpăţânat să supravieţuiască de anul trecut, şi anume ţelina de frunze şi crăiţele.  Peştii au fost super încântaţi de circulaţia apei, de aerarea acesteia şi de masa pe care au primit-o. I-am hrănit cu iarba raţei vreo două zile pentru ca apoi să le dau câteva boabe de grâu. O să mă gândesc cu ce să le mai diversific dieta, dar pîna una alta sunt hotarât să le măresc efectivul. Din cei de anul trecut au supravieţuit vreo 15. Cinci în bazinul peştilor, pentru că au fost ascunşi aşa bine încât nu i-am zărit la închiderea sistemului, şi cum nu am golit bazinul de toată apa –  ei ştiu cum au supravieţuit , iar zece în bazinul de colectare a apei, pentru că erau prea mici pentru a le face cunoştintă cu tigaia. I-am pus în bazinul de colectare (care e îngropat în pământ) cu speranţa că vor supravieţui. Şi au făcut-o.

Revin zilele următoare cu amănunte şi poze.

Anul acesta o să fac o paralelă între legumele din sistem şi altele crescute în grădină în sistem aproximativ permacultural. Adica, puse pe straturi înălţate cu mulci, dar udate cu sistem de picurare.

Pe lânga astea o să mai adaug o categorie de DIY. Mai multe amănunte la prima postare dedicată subiectului.

Ţineţi aproape dacă vă interează subiectele.

UPDATE.

Așa cum am promis, adaug poze facute azi dimineață.

bazinul 2 ansamblu bazinul 1 bazinul 3 bazinul 5

Categorii: Acvaponica, Permacultura | Etichete: , , , , , , , | 2 comentarii

Update la plantarea Gladitei

Acest articol este o continuare a celui de aici.

După o discuție avută cu un OM care a îmbătrânit făcând silvicultură am aflat că GLĂDIȚA este din categoria leguminoaselor și că preferă temperaturile ridicate. El spunea că se poate planta prin luna mai direct în sol. Ca un pont, îmi spunea că semințele nu trebuie să le opăresc, ci e mult mai simplu să le așez între două foi de șmirghel și să le frec puțin până se zgârie bine coaja aia a lor. Pe urmă a spus că trebuiesc puse seara într-o farfurie cu apă cam cât să treacă peste ele. Se verifică dimineața prin înțepare cu un bold pentru a vedea care s-au înmuiat. Acelea în care boldul intră ușor sunt bune de plantat.  Pentru gardul viu plantarea se va face pe două rânduri la o distanta de 20 – 25 cm între rânduri, și tot 20 – 25 cm între plante pe rând, plantarea făcându-se intercalat.  Ca pont pentru plantare, după ce se fac șanțurile, se uda bine, se pun semințele pe poziție, apoi se astupa cu un amestec de pământ cu nisip. În felul acesta scade posibilitatea ca pământul de deasupra să se facă scoarță și să nu mai lase apa să pătrundă în el. Mi-a mai spus ca în primul an pomii vor crește până undeva pe la 40 cm, iar în al doilea an se vor duce aproape de 2 metri.

Când o să-l mai prind la o discuție am să îl întreb și despre cum și când se tunde gardul. Până atunci am să vă arăt căteva poze cu pomișorii plantați de mine.

Photo1122 Photo1123 Photo1087 Photo1119 Photo1120

 

P.S. Sper că nu am scos pe nimeni din afaceri cu informațiile astea.

Categorii: Permacultura | Etichete: , , , , , , , , | 3 comentarii

Cand poarta e deschisa…

…sunt unii care sar gardul. Iar atunci cand e inchisa, cei mai multi sar gardul. Asa ca in postarea de azi am sa ma ocup de … garduri! (Oarecum si afectat de faptul ca unii mi-au sarit gardul in curte cu mana goala, si in afara curtii cu carca plina – din pacate nu de ciomage). Deci nu orice fel de gard, ci unul viu. Unul care poate fi sarit, dar care se va face simtit in … pielea celui care-l sare. Este vorba despre un gard viu facut din gladita (aka salcam boieresc, aka…).

Adica asta.

Acum ca am vazut care este subiectul, sa trecem la partea de CUM.

Pai, prima si cea mai simpla varianta este aceea de a cumpara puietul si de a-l planta pe locul dorit. Ca o paranteza, banuiesc ca v-ati prins deja ca nu sunt adeptul sportului de a cumpara una alta si ca prefer sa mi le fac singur (cand muncesti 10 -11 ore pe zi pentru bani, nu prea iti vine sa ii arunci pe orice). Distanta de plantare intre puieti poate incepe de la 30 de cm.

Modul de plantare a gardului in sine nu necesita cunostinte extraordinare, dar modul de obtinere a puietului depinde de cateva lucruri.

Deci, daca vreti sa va obtineti proprii puieti de gladita, procedati in felul urmator.

Luati semintele de gladita (iarasi revin la cumparat – le puteti cumpara de pe net, sau le puteti aduna de pe la baza pomilor mai mari – se gasesc in interiorul tecilor – un fel de pastai ceva mai mari si maro), le puneti intr-un recipient cu apa fiarta si le lasati 1 sau 2 zile. Dupa aceasta perioada verificati cate din ele s-au umflat. Exact ca fasolea fiarta. Procentual vor fi putine. Eu am avut un procent de pina la 10%. Luati semintele umflate si le puneti in pamant, de preferat intr-un loc mai protejat. Celelalte seminte le puneti in alta apa fiarta. Inca 24 ore, alte seminte umflate; proces reluat de mai multe ori. Eu cred ca am ajuns la a cincea tura de mutat in apa fiarta. Dupa fiecare tura de pus in apa fiarta am mai obtinut 10 – 15 seminte umflate si numai bune de pus la incoltit. In pozele urmatoare o sa vedeti cum arata samanta plantata la jumatatea lunii ianuarie (la interior, se intelege).

Aici se vede urmatoarea tura plantata ieri.

Photo1084

Aici sunt semintele puse in apa fiarta
Photo1085

O parte din cele care s-au umflatPhoto1086

si aici primul pom ce se ridica din semintePhoto1079

La final as adauga ceea ce trebuia sa mentionez inca de la inceput, si anume de ce am alege gardul din gladita.

In primul rand pentru ca are o viteza de crestere mare; apoi pentru ca are tepi mari care descurajeaza orice fel de ‘animal’ sa treaca in forta prin gard; pentru ca inverzeste si este o bariera contra vantului, plus ca are aspect frumos si pentru ca infloreste. Probabil ca ar mai fi motive, dar n-am mai cautat altele. Astea mi s-au parut suficiente. Daca v-am convins sa va faceti un gard ieftin, trainic, estetic si care nu poate fi furat cu una cu doua, va urez succes in cresterea lui.

P.S. Daca vreti seminte de gladita pentru un copac, doi, trei, puteti sa imi cereti. Nu pot sa va dau pentru un gard intreg, caci am fost lenes in toamna si nu am adunat prea multe.

UPDATE

In urma unor comentarii recente se pare ca trebuie sa fac o mica precizare. Semintele de gladita le-am pus in apa fierbinte (un pic mai mult decat calda), nicidecum la fiert.

O alta varianta ar consta in frecarea semintelor cu smirghel fin (sau hartie abraziva) pentru a le subtia coaja. Dupa acest proces pot fi puse intr-o farfurie cu apa calduta. In felul acesta se umfla mai repede si creste si procentul celor care se umfla.

Succes la inprejmuiri!

Categorii: Permacultura | Etichete: , , , , , , , | 37 comentarii

TEI-ul a inflorit …

…. a treia oara pe anul acesta. Si daca in primele doua dati parfumul a fost deosebit, de data asta cred ca va fi mai intens. Spre deosebire de orice alt parfum acesta trebuie folosit in felul urmator:

– nu se aplica pe pielea goala! Se aplica pe mintea goala. Asa ca goliti-o de orice idei, informatii, prejudecati. „Nu poti umple un pahar plin” spunea cineva. Eu zic ca e valabila si pentru o minte plina.

– parfumurile normale le aplici mai mult pentru cei din jur. Pe asta il aplici in primul rand pentru tine. Apoi pentru ceilalti.

Dar, ca orice aroma, nu o sa fie pe gustul tuturor. Asa ca nu poti sti daca iti place decat atunci cand il testezi.

TESTER – click aci

 

 

Categorii: Permacultura, TEI | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.