Arhive lunare: Octombrie 2013

Lămuriri

Mă văd nevoit să explic unele lucruri. Am tot postat trimiteri către bibliotecă, dar mi-e teamă că nimeni nu citește nimic. Sau poate că sunt persoane care citesc ceva de acolo, dar pot paria că foarte mulți frunzăresc titlurile și trec mai departe. De aceea am să adaug, începînd de acum, câteva clipuri (toata lumea se uită la filme – dooh !) care să vă bage căpățânile în cărți, și mințile în cap.

Am să încep cu cărțile care văd că sunt luate cel mai tare în bășcălie: casele din ”pământ” (aka cob). Cei pe care-i cunosc și cărora le-am vorbit de casele astea se gândesc la hrube, grote, scorburi de copac și vrăjitoare. Deh, fiecare vede atât cât îl duce capul. De aceea am să vă forțez imaginația, fără a-mi cere scuze sau a avea vreo mustrare de conștiință.

Ceea ce urmează sunt hrube, caverne, grote care nu cer rate pe jde ani, sefi care să te frece la job pentru că stai, pentru că ai rate pe jde ani.

Nr. 8   I Evans M. G. Smith L. Smyley – Casa la înde-mână
și

Nr. 13  Becky Bee – Cărticica meșterului cobar

Categorii: dyi, Permacultura, TEI | Etichete: , , , , , , , , | Lasă un comentariu

13… ghinion…pisica neagră….să nu cobim….

Ba să COBIM. Că avem cob, iar cartea de față ne învață cum să o facem.  Fără muncă!!!!  (conform definiției, munca fiind procesul prin care A îi mărește averea lui B). Așa că o să fie un proces plăcut – pentru ca nu implică muncă, ci o joacă cu prietenii în pământ galben condimentat cu alte cele (Apropos de făcut și de simțit plăcerea, era bancul ăla cu ciobanii în care ultimele replici sunt astea ”…și simți ceva mă? _Nu simt mă. _Atunci fă-ți-o ție!”).

Cam așa și cu casa de cob: ”fă-ți-o ție!”

Căutați în bibliotecă (dreapta sus – pentru cei noi pe aici) cartea cu numărul 13.

 

Categorii: dyi, Permacultura, TEI | Lasă un comentariu

2 spre 10

Asta e imaginea pe care trebuie sa o cautati in biblioteca. Lectura placuta! (desi subiectul nu este deloc placut).

Daca nu vreti sa va treziti ca in bancul urmator, cititi cartea!

Bancul e asta:

Avion de pasageri pe directia nu stiu care, e prins intr-o furtuna (posibil generata de chemtrails). Pilotii urmeaza procedurile, dar in zadar, avionul intra in cadere libera. Ca ultima solutie, ramane butonul rosu, buton care nu se stie ce face, pentru ca nu a fost folosit niciodata. In disperare de cauza, pilotii anunta prin intercom ca se va trece la ultima masura de salvare si ca toata lumea trebuie sa urmeze procedura, dupa care apasa butoul rosu. In defuzoare incep instructiunile: prindeti-va centurile de siguranta; uniti-va palmele; aplecati-va cu capul intre genunchi si …… repetati dupa mine: ‘Tatal nostru care esti…..’

 

Asa ca daca nu va place sa cititi, macar invatati poezia.

Categorii: TEI | Etichete: , , , | 2 comentarii

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.