Recomandare

Desi acest blog este a luat nastere axat pe acvaponica, in timpul evolutiei lui a trecut usor catre autosustenabilitate.

Asa ca, astazi am sa va lansez o invitatie la un festival al autosustenabilitatii.

http://armoniabrassovia.ro/festivalul-comunitatilor-autosustenabile-2016/

Anunt important pentru tara!

Vorba vine. De fapt vreau sa fac un anunt prin care arat faptul ca sunt bucuros ca acvaponia se dezvolta in Romania. Incet, e drept, dar e pe drumul cel bun. Imi afirm sprijinul pentru toti cei care vor sa faca ceva in domeniul asta si care transmit informatiile, descoperirile si realizarilor lor mai departe mediului virtual. Am vazut ca exista deja din ce in ce mai multa informatie disponibila pe siteuri si bloguri romanesti. Apreciez implicarea si daruirea tuturor. Ce nu apreciez in schimb, si din pacate exista si latura asta, este initiativa unora de a incerca sa faca bani doar din informatiile legate de acvaponica. Cu ceva timp in urma au fost persoane care imi cereau sfaturi si doreau sa conlucram spre binele si dezvoltarea domeniului, iar acum au ajuns sa vanda consultanta in domeniu. Practic au reusit sa gaseasca ‘o vaca de muls’ intr-un domeniu care nu are nimic de a face cu bovinele. De aceea fac un apel catre toti cei implicati in acest domeniu sa puneti informatia la dispozitia celorlalti. Daca vreti sa faceti bani din sisteme, faceti din produsele sistemului, nu din informatie. Haideti sa eliberam informatia.

Va multumesc pentru intelegere si pentru, sper, suport.

Daca exista persoane implicate in acvaponie care vor sa impartaseasca informatia, dar care nu stiu cum sa-si faca un blog, sau nu au timp sa tina un blog, le rog sa ma contacteze la adresa de email (johnnyntm@gmail.com) si vom gasi impreuna o modalitate de a elimina inconvenientele.

Romania e de / in cacat!

Aud atat de des expresia asta ca parca si incep sa simt mirosul. Problema este ca sugestia, dar mai ales autosugestia face toata treaba… mare. Romania, fosa septica a Europei; Romania, tara rahatilor ce dau pe dinafara granitelor… etc.

La urma urmei totul se rezuma la perspectiva. Cineva imi spunea la un moment dat ca daca un hot se va intalni cu un sfant, hotul nu va vedea decat buzunarele sfantului. Si afirmatia asta este foarte adevarata.

Ceea ce se intampla… doar se intampla. Nu exista nimic deosebit in asta. Cum interpretam noi lucrurile, asta e problema fiecaruia in parte, caci, exemplificand, eu daca folosesc un wc de la tara il folosesc in ideea de a da afara din mine ceea ce nu-mi mai foloseste mie si nici altcuiva, nicidecum pentru a face cura cu aerosoli. Deci, din punctul meu de vedere, mirosul asociat cu eliberarea continutului este doar un efect secundar asociat eliberarii. Eu plec, chestiile alea mirositoare raman acolo. M-am eliberat de cacat, deci nu trebuie sa-mi mai suport cacatul. Si nici altii. Si mi-am facut un obicei din a-mi lasa cacatul doar in locul special amenajat acestei activitati. Nu il car cu mine pentru  a ma vedea pus in situatia de a-l arunca in altii atunci cand incep sa dau pe afara. Figurat vorbind, in cazul asta.

Dar revenind la …. propriu, eliberarea de cacat e un act de inaltare. Ne usureaza la propriu … si la figurat. Acum nu stau sa detaliez despre eliberarea figurativa, caci e discutie lunga cu multiple divagatii si am sa spun doar ca, daca iti arunci cacatul in curtea altuia de fapt nu l-ai aruncat, ci doar ti-ai deschis un depozit la termen care iti aduce o dobanda enorm de avantajoasa. O sa detaliez intr-o zi si aspectul asta.

Acum in schimb am sa zic doua vorbe despre eliminarea cacatului – la propriu, sau mai exact despre ce faci dupa.  Tragi apa. Cam astea ar fi vorbele alea doua ce pot iesi pe celelalt capat al tubului digestiv al multora. Si daca privim doar lumea civilizata ne putem opri la vorbele astea. Caci in lumea civilizata asta facem. Il punem in vaza, tragem apa, iar odorizantul ii da un aer proaspat de padure sau de mediu marin, miros care sa-l insoteasca in drumul lui catre salbaticie. Ajuns in salbaticie, se contopeste cu mediul si ne ofera acea grasime de gasca la suprafata pielii atunci cand facem o baie in mediul acvatic salbatic. Poate ca cei tineri nu inteleg despre ce vorbesc, dar aia batrani ii pot ajuta, asa ca ii invit sa aiba o intalnire cu tataia sau cu Mamaia.

In mediul rurau, acolo unde civilizatia si televizorul nu si-au facut simtite prezenta, omul isi lasa grijile in … iarba. Le astupa, sa nu cumva sa-i vada altul grijile, apoi isi vede de drum. Odata treaba terminata omul are timp de alte treburi. Reintalnirea celui eliberat de griji cu acestea din urma ramane doar un act al hazardului si cu o probabilitate de a se produce aproape nula.

Pe de alta parte, vizitand Africa destul de des in ultimul an, nu am putut sa nu observ o ciudatenie a naturii. Nu stiu cum se face ca, restul lumii se elibereaza de subiectul articolului, iar in Africa pute. Pe bune. Si nu pute de la ei, caci pentru a putea elimina carbunii trebuie sa bagi ceva in fabrica. Nu poti face peleti din nimic. Ori ei stau cam prost la capitolul materie prima. Nu ca nu ar avea, caci au slava Domnului, dar nu pot baga in tubul digestiv multumita democratiei si capitalismului.

In extremitatile lumii nu am fost, deci nu pot spune daca rezultatul digestiei miroase sau iese gata congelat. Va las sa mergeti sa vedeti sau sa stati pe vaza si sa va imaginati. Caci procesul nu elibereaza doar burta, ci si mintea.

In fine, restul subiectului am sa-l pun direct pe hartie. 😀

Dar ca sa vedeti ca Romania nu este cum cred unii si nici cum afirma titlul, am sa va spun doar ca dupa  o ploaie puternica care a facut ca pamantul sa te imbratiseze pana la glezne sansa sa vezi un curcubeu tinde catre zero daca iti lasi privirea ancorata in glodul de pe cizme.

In Romania exista si oameni, nu numai populatie. Ei sunt acolo, trebuie doar sa-i cauti. Incearca cateva cuvinte / expresii cheie: cutia de pantofi, seminte libere, lucruri gratis, Aurora, Stanciova, Armonia Brassovia, permacultura Strambeni, Scoala Democrata, Willy Schuster Mosna, Traduceri Ecologice Independente, ASPEA, comunitati in tranzitie, Romania altfel si multe altele. Astea sunt doar cateva litere din alfabetul care te va ajuta sa citesti Romania. Lectura placuta!

 

Apropo de lectura, in biblioteca din dreapta sus poti gasi ultima carte tradusa de TEI. (Are legatura cu subiectul discutat in articol.)

 

 

Pauza

Cu toate ca nu am mai postat nimic legat de subiectul blogului, nici nu am murit, nici nu am renuntat la acvaponie. Doar ca pauza in care se afla e mai lunga decat mi-am propus. Dar ca orice pauza, va avea un final la un moment dat si atunci… sa va tineti! Pina una alta, cei din TEI nu au pauza, si nici odihna si scot carti calde pentru toata lumea. Ultimele doua aparitii le puteti gasi in biblioteca. Nu, nu am sa va stric surpriza spunandu-va numele lor. Lectura placuta si sa ne auzim cu vesti acvaponice in primavara.

Biblioteca e pe val!

Încep să devin un blogger ca oricare altul și să postez munca altora. În cea mai mare parte. De la ultimul post am adăugat în bibliotecă încă trei cărți, una mai interesanta ca cealaltă. Meritele mele, în cazul în care există, constau doar în faptul că le dau mai departe.

Așa că, dacă nu le aveți deja, puneți mâna și luați-le. Părerea mea este că sunt mai indispensabile ca indispensabilii. De ce? Păi, te muți la țară, să zicem, și ai crescut la oraș, iar acolo la țară nu prea adie vântul internetului și implicit Goagăl. Ce te faci atunci? Te uiți la vecini?! Ai șansa să ajungi ca ei! Așa că puneți mâna și luați cărțile, tipăriți-le și învățați-vă vecinii cum să nu mai moară de foame la țară.

Cartea cu numărul 19 e ca o biblie. Fac pariu că dacă aduni țăranii dintr-un sat întreg nu or să știe să facă la un loc măcar jumătate din ceea ce te învață cartea asta. Și nu e vorba de rachete, e vorba de autosuficiență. Adică e o carte care te face să uiți de alimentară, băcănie, market sau altele asemenea.

În cartea 20 vei găsi motive să te dai un adevărat Moromete, un om care nu numai că știe ce i se întâmplă, dar știe și de ce i se întâmplă.

În 21…. e o cu totul altă filozofie. Unii or să spună „bine mă, ne întoarcem la grote? devenim iar înapoiați?„ uitând poate că au crescut într-o casă din chirpici pe care au făcut-o părinții împreună cu bunicii lor într-o vară. Și cu banii câștigați în perioada aferentă. Acum noi suntem civilizați. Luăm case făcute din prefabricate, le cârpim constant și plătim la ele 3 generații.  Sfatul meu este acela de a scoate capul din sac, de a pune pământ în acel sac și de a vă face o casă cu el. Umpleți-vă proprii saci cu pământ și faceți-vă casă, în loc să umpleți cu bani sacii băncii și să le fiți sclavi o viată.

Pe aripile vantului

Azi nu ne vom ocupa de curentul vorbelor in vant, ci de curentul de aer numit vant. Sau mai bine zis de convertirea curentului care ne genereaza otita in curent care genereaza electricitatea.

Cum domeniul moristilor ma interesa indirect, gasesc util sa adaug o noua carte legata de moristi. Eu vroiam sa convertesc energia eoliana direct in energie mecanica, energie cu care sa-mi alimentez pompele din sistem. Dar cum sunt mai mult un ganditor decat o fire practica, am gasit solutii, dar nu am gasit persoana care sa le transpuna in practica.  Pina una alta, multumita celor din TEI, avem la dispozitie un indrumar despre constructia eolienelor de uz casnic (ca sa ma exprim asa). Cartea e in biblioteca si o consider un must have al timpurilor ce se prefigureaza.

Va urez lectura placuta si mai ales …utila.

Economia sacră (sau cum ar trebui să arate economia)

Ultima carte lansată de cei din TEI este Sacred Economics a lui Charles Eisenstein. Cartea este un must read și o găsiți spre descărcare în biblioteca. Le mulțumim și pe această cale celor care se joacă cu traducerile și ne pun la dispoziție informații serioase. Am să îi las pe ei să vorbească puțin despre această carte:

………..

„ «Bucătăriile noastre sunt pline cu dulcețuri de casă, saci cu nuci, miere și brânză, toate produse de noi. Nici măcar nu suntem atât de săraci. Poate că nu avem bani, dar avem apă curată, suntem sănătoși și vrem să fim lăsați în pace.»

Citatul de mai sus aparține unei localnice din comuna Pungești, județul Vaslui – localitate care, la ora la care sunt scrise aceste rânduri, este sub asediul gigantului american Chevron, de partea căruia sunt mobilizați sute de jandarmi români care sechestrează, lovesc, bat, abuzează și insultă și fură de la localnicii pașnici și susținătorii lor.

Deși aparent fără legătură, replica sintetizează admirabil tema cărții lui Charles Eisenstein – economia sacră: acea economie la scară umană, care nu se bazează pe bani fictivi și pe dobânzi fictive, care permite un trai îmbelșugat, liniștit și firesc și, mai ales, nu face ca oamenii să se lupte și să se ucidă pentru „a avea“.

Este extrem de important să nu ne mai hrănim cu iluzii: ceea ce a început să se petreacă începând cu anul 2013 la Pungești, Roșia Montană, Moșna/Alma Vii etc. nu sunt accidente, ci manifestarea firească a ceea ce Eisenstein numește „economia cămătăriei“: care se bazează pe furtul bunurilor comune, aparținând tuturor oamenilor – apă, combustibili naturali, pământ, păduri etc. și distrugerea lor prin includerea în circuitul economic global.

Economia cămătăriei este o economie a separării care, în locul conlucrării dintre oameni, impune concurența smintită. O economie a lăcomiei fără saț, nu a măsurii și bunului simț. O economie care lasă în urmă dezastre ecologice iremediabile. O economie gândită pentru a induce și menține o stare de sărăcie majorității oamenilor. O economie care, după cum se vede, în stadiile ei cele mai avansate alimentează ura, jaful, abuzurile, crima lentă, prostia, dezinformarea, pasivitatea și lașitatea. O economie care face ca un jandarm să poată invoca „meseria care-i asigură un salariu“ înainte de a lovi într-un seamăn al său, nedreptățit și neajutorat, din ai cărui bani este plătit salariul jandarmului.

În cartea de față, Eisenstein oferă alternative excelente la această economie a crizei și falimentului. Deși este greu de crezut că ar putea fi aplicate în România secolului XXI, colonizată și exploatată de coloșii economici globali, este foarte important ca cititorul să parcurgă această carte pentru a înțelege proporțiile naufragiului indus de economia cămătăriei și necesitatea aplicării unor soluții urgente din paradigma economiei darului.

TEI dedică munca de traducere și redactare a acestei cărți preotului Vasile Lăiu, lui Willy Schuster, lui Erwin Albu, lui Costică Spiridon, lui Eugen David și tuturor celor care, în aceste zile, luptă fățiș în războiul pornit de economia globală a banului împotriva celor care sunt bogați fără a avea bani.”

……

Și dacă nu v-ați convins, am să adaug un filmuleț în care vorbește autorul cărții.

Tiganu de foame…

…canta. Si nu e zicala, e chiar pe bune. Cine sta pe langa case cu tigani stie. Si daca nu e valabil ce am spus inseamna ca nu sunt tigani, ci rromi. Ha, ha, ha.

Sper doar ca, romanii au invatat ceva de la rromi (a nu se confunda unii cu altii!) si ca au adaptat. Adica de foame sa ajunga sa … citeasca. Ca doar nu or avea toti glasul de privighetoare al copilului de Rosia Montana, sau al Salamului nepretuit, sau al vreunui alt fantastic rrom.  Asa ca imi asum rolul de Mama Omida si pregonizez ca o sa fie jale mare in iarna asta. Si daca tot o sa ne roada foamea, apai sa putem pune mana sa ne potolim setea de informatii cu arome de TEI. Au mai aparut inca doua plicuri numai bune de infuzat in supa de creier pe care o detinem. Le gasiti in biblioteca, mai pe la sfarsit.

PS Una din carti e despre gaze. Biogaze. Ca poate punem mana de la mana si facem o instalatie din asta la palatul parlamentului in care sa colectam dejectiile boilor cazati acolo si in felul asta sa le potolim si lor pofta de gaze de sist.  Poate le trimitem si Chevronu sa le ia gazele.

Poze de citit

Aşa cum am zis în articolul precedent, am să pun acele poze din grădină care consider eu ca merită citite. Pozele sunt făcute ieri, 17 noiembrie 2013, pe la amiază. O să puteţi vedea în ele cum s+au uscat roşiile, dar au crescut altele din rădăcini; cum au răsărit ceapa şi usturoiu ignorate din primăvară…. şi altele. Poate că e ceva normal şi nu mă pricep, dar am văzut flori la una din tufele de roşii. Eu am să îmi continui observaţiile, iar când vor începe ploile am să mai adaug un strat de cenuşă şi cartoane mărunţite. Până la noi informaţii… lectură plăcută.

https://picasaweb.google.com/117169359271872207612/Noiembrie?authuser=0&feat=directlink

14 . Normal. A devenit o regulă în TEI…

…ei să pună, tu să iei. Dacă ați terminat cărțile anterioare acum puteți să vă bucurați de încă una. Chiar dacă nu ați rămas cu nimic în urma citirii cărților anterioare, cititul în sine a fost un plus. Așa că vă puteți întoarce liniștiți la normalitate. Dar nu oricum, ci cu regulile normalității învățate. De unde? Păi din următoarea carte! :d

ATENȚIE! Linkul următor are un conținut exagerat de cărți. Da-ți click pe propria răspundere!

www.BIBLIOTECA.TEI.etc

E proaspătă în bibliotecă. Mai pe la sfârșit, normal! Lectură plăcută.

P.S. Pentru cei care nu au ochi de citit, am să postez niște poze cu grădina în care am experimentat permacultura și din care puteți citi multe printre frunze, în această lună noiembrie. Poze facute AZI. Dar….zilele următoare.