Biblioteca e pe val!

Încep să devin un blogger ca oricare altul și să postez munca altora. În cea mai mare parte. De la ultimul post am adăugat în bibliotecă încă trei cărți, una mai interesanta ca cealaltă. Meritele mele, în cazul în care există, constau doar în faptul că le dau mai departe.

Așa că, dacă nu le aveți deja, puneți mâna și luați-le. Părerea mea este că sunt mai indispensabile ca indispensabilii. De ce? Păi, te muți la țară, să zicem, și ai crescut la oraș, iar acolo la țară nu prea adie vântul internetului și implicit Goagăl. Ce te faci atunci? Te uiți la vecini?! Ai șansa să ajungi ca ei! Așa că puneți mâna și luați cărțile, tipăriți-le și învățați-vă vecinii cum să nu mai moară de foame la țară.

Cartea cu numărul 19 e ca o biblie. Fac pariu că dacă aduni țăranii dintr-un sat întreg nu or să știe să facă la un loc măcar jumătate din ceea ce te învață cartea asta. Și nu e vorba de rachete, e vorba de autosuficiență. Adică e o carte care te face să uiți de alimentară, băcănie, market sau altele asemenea.

În cartea 20 vei găsi motive să te dai un adevărat Moromete, un om care nu numai că știe ce i se întâmplă, dar știe și de ce i se întâmplă.

În 21…. e o cu totul altă filozofie. Unii or să spună „bine mă, ne întoarcem la grote? devenim iar înapoiați?„ uitând poate că au crescut într-o casă din chirpici pe care au făcut-o părinții împreună cu bunicii lor într-o vară. Și cu banii câștigați în perioada aferentă. Acum noi suntem civilizați. Luăm case făcute din prefabricate, le cârpim constant și plătim la ele 3 generații.  Sfatul meu este acela de a scoate capul din sac, de a pune pământ în acel sac și de a vă face o casă cu el. Umpleți-vă proprii saci cu pământ și faceți-vă casă, în loc să umpleți cu bani sacii băncii și să le fiți sclavi o viată.

Lămuriri

Mă văd nevoit să explic unele lucruri. Am tot postat trimiteri către bibliotecă, dar mi-e teamă că nimeni nu citește nimic. Sau poate că sunt persoane care citesc ceva de acolo, dar pot paria că foarte mulți frunzăresc titlurile și trec mai departe. De aceea am să adaug, începînd de acum, câteva clipuri (toata lumea se uită la filme – dooh !) care să vă bage căpățânile în cărți, și mințile în cap.

Am să încep cu cărțile care văd că sunt luate cel mai tare în bășcălie: casele din ”pământ” (aka cob). Cei pe care-i cunosc și cărora le-am vorbit de casele astea se gândesc la hrube, grote, scorburi de copac și vrăjitoare. Deh, fiecare vede atât cât îl duce capul. De aceea am să vă forțez imaginația, fără a-mi cere scuze sau a avea vreo mustrare de conștiință.

Ceea ce urmează sunt hrube, caverne, grote care nu cer rate pe jde ani, sefi care să te frece la job pentru că stai, pentru că ai rate pe jde ani.

Nr. 8   I Evans M. G. Smith L. Smyley – Casa la înde-mână
și

Nr. 13  Becky Bee – Cărticica meșterului cobar