Desi….

Deși eu am luat o pauză mai lungă în activitatea de blogging, uite că totuși nu am stat chiar degeaba. Am descoperit că cei din TEI se încăpățânează în demersul lor și, deși totul se bazează pe voluntariat, scot cărți traduse pe banda rulantă. Poate că unora li se poate părea că viteza de apariție este scăzută, dar țin să le aduc în atenție câteva aspecte. În primul rând este vorba de CE cărți traduc cei din TEI. Ăsta îl consider a fi aspectul de bază. Apoi faptul că aceste cărți sunt oferite GRATUIT. Că subiectele tratate în aceste cărți nu atrag pe oricine, asta este un alt aspect. Ține de cât de mult gândește fiecare cu propriul lui creier. Tendința oamenilor (cel puțin în zona/ orașul/ țara din care scriu) este aceea a pelicanilor – aceea de a înghiți fără să mestece. Nu vreau să înțelegeți că în aceste cărți veți găsi adevăruri absolute, ci vreau să spun că acestea oferă variante alternative de gândire la ceea ce se oferă în mass media „LIBERĂ”. Puteți rămâne în escapism, vizionând Noră pentru…, Românii au…, dansează, cântă; Cireașa de pe tort sau de pe colivă, și altele, sau puteți lua pilula roșie și să descoperiți lumea citind aceste cărți. MĂCAR ATÂT.

Acum am să vă prezint pe scurt, cu vorbele autorului, următoarea carte. TEI nr.5

Un citat din carte:

„Ce se întâmplă atunci când o țară, compusă dintr-o provincie bogată și
mai multe sărace se destramă prin secesiunea provinciei bogate?“ Cel mai probabil răspuns
este „nu se întâmplă ceva în mod deosebit“; cei bogați vor continua să fie bogați iar cei săraci
vor rămâne săraci. „Dar dacă, înainte de separare, zona mai bogată a subvenționat zonele
sărace, ce se întâmplă atunci?“ Bineînțeles că subvenționarea ar înceta. Dar cei bogați ara-
reori îi duc în spate pe cei săraci, cel mai adesea îi exploatează. Și nu o fac în mod direct cât
mai ales prin mijloace comerciale. Ei pot acoperi puțin situația prin redistribuția de taxe sau
prin caritate la scară mică, dar ultimul lucru pe care doresc să îl facă este să se despartă de
cei săraci.

Situația obișnuită e destul de diferită, și anume zonele sărace doresc să se separe de
cele bogate iar cei bogați vor să continue pentru că ei știu că exploatarea săracilor cuprinși
între aceleași granițe e infinit mai ușoară decât exploatarea celor de dincolo de ele. Dacă o
zonă săracă dorește secesiunea cu riscul de a pierde niște subvenții, ce atitudine ar trebui
să avem? Nu că ar trebui să decidem noi asta, ci ce ar trebui să credem despre asta? Nu e o
dorință de aplaudat și respectat? Nu vrem noi ca oamenii să fie pe propriile picioare, liberi și
capabili să se susțină?

Sfârșitul citatului.

Rămâne la latitudinea fiecăruia dacă o va citi sau nu. Găsiți linkul mai jos.

 

http://www.scribd.com/doc/135535169/E-F-Schumacher-Mic-inseamn%C4%83-frumos-Economie-cu-chip-uman-TEI   

Anunțuri
Categorii: TEI | Etichete: , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: