Teoria vs. Practica

Am sa incep aceasta postare spunand ca in acvaponica teoria si practica merg mana in mana.  Sunt putine lucruri descoperite de mine in acest domeniu, care sa functioneze in teorie si sa nu mearga in practica. Si mai mult, in acvaponie e posibila si reciproca: lucruri care in teorie nu ar trebui sa functioneze – dar functioneaza.  O sa vedeti asta in momentul in care o sa practicati.

Buuun.

Dar ca sa trec la subiect, se pare ca acvaponia asta nu e nici literatura, nici pictura. Multi dintre cei care au contact teoretic cu ea, vor sa treaca si la practica. Dar, ca la orice lucru nou, exista retinerea, teama de a nu face ceva gresit, care sa se finalizeze intr-o irosire a banilor, timpului, si o sifonare a imaginii. Urmatoarea parte este pentru aceia care poseda aceasta teama.

Cand am deschis prima oara subiectul despre acvaponica (era la nivel teoretic), am primit reactii de genul: ‘si calul lui Fat Frumos manca jar’, ‘lasa ma prostiile, te vad om in toata firea’ etc. Sotia ma intreba de ce nu pot fi si eu ca ceilalti, si intotdeauna incerc sa fac lucrurile altfel. Din pacate pentru ea, spiritul de turma nu m-a prins nici pina la ora actuala. Am pus sistemul pe picioare, si au aparut problemele legate de consumul de apa si de curent (care ‘crescusera’ ca personajul cu calul de mai devreme). Am reusit sa trec peste moment printr-o indexare substantiala a participatiei la cheltuielile amintite – adica am devenit finantator majoritar. In momentul in care sistemul rula deja, dar nu se vedeau rezultate exceptionale, toti cunoscutii m-au luat la bascalie. (eu zic sa nu va speriati in momentul asta, caci dupa maxim o luna – daca plantati salata – mandibula o sa le fie afectata puternic de gravitatie). Pe urma, dupa ce le-a trecut socul generat de faptul ca plantele pot creste in piatra, sau in apa, au inceput sa puna problema randamentului: ‘e rentabil?’,’cat produce?’, ‘nu se merita’, ‘e cu cheltuiala mare!’. Orice lucrurile care implica munca, si in special folosirea creierului la altceva decat pe pot de umplutura, sunt mai greu digerabile. Nu mai continui cu ‘incurajarile’, lasandu-va bucuria de a mai descoperi si voi cateva din ele. Va spun doar sa nu va lasati intimidati de nimicurile astea, pentru ca exista o mare satisfactie cand chiar iti iese ceea ce ti-ai propus, cand devii un fel de gradinar fara a fi sclavul gradinii, si nu in cele din urma expresiile fetelor celor din jur (ca ardeleanu cu girafa).

Deci, ca sa va ajut in a micsora investitia initiala si a reduce cumva volumul si intensitatea comentariilor contrare, mi-am propus sa concep (teoretic) un sistem simplificat la maxim (unii dintre voi mi-au dat ideea si le multumesc) – cel mai ieftin care imi vine in minte.

Sa presupunem ca avem 250 de metri patrati.( Acum unii ar putea comenta ca stau la bloc. Rabdare ca va fac si voua un sistem de sufragerie in zilele urmatoare). Mai presupunem ca, in afara de bunavointa, teren, informatii si entuziasm, mai dispunem de o suma mica de bani. Da’ mica rau!

Vom incepe cu ‘motorul’ sistemului – adica pestii. Primul lucru consta in realizarea bazinului lor. Cea mai ieftina solutie ar fi saparea unei gropi la dimensiunea si adancimea dorita, batatorirea bine a pamantului (care e de preferat sa fie pamant galben), turnarea de apa in groapa pentru a vedea daca si cat de repede se scurge. Daca solul e din argila (lut) e posibil ca apa sa fie absorbita foarte putin si sa balteasca. In cazul asta poti folosi groapa ca atare pe post de bazin. Daca nu se pastreaza apa, urmatoarea varianta consta in ‘captusirea’ gropii cu pamant galben si inmuierea acestuia. Daca nici asa nu se pastreaza apa, se poate trece la folosirea foliei de polietilena ca si captuseala a bazinului. In functie de marimea bazinului se poate alege latimea foliei. De retinut ca aceasta folie se vinde la  sul, avand o latime stas si lungime -dupa nevoie. Ea este conceputa din fabrica precum un burlan. Asa ca daca aveti un bazin care nu este foarte larg in diametru, puteti folosi folia ca pe un sac. Legati unul din capete (cel care o sa vina pe fundul bazinului – evident), iar marginea celuilalt capat o lasati peste buza gropii. Schematic ar arata cam asa:

groapa pesti

 

In poza se pot vedea urmatoarele: groapa – reprezentata cu albastru (apa); pamantul galben este cu maro deschis; cu negru se poate vedea stratul vegetal – e bine ca acest strat sa fie inlaturat si de pe marginea bazinului (dupa cum se vede in schita) si inlocuit cu pietre. Ideea este ca in stratul vegetal (pamantul ala negru) se dezvolta in mod normal radacinile plantelor si daca nu este inlaturat riscam sa ne gaureasca folia.  Folia este reprezentata in desen cu verde deschis. Cu verde inchis sunt reprezentate plantele si radacinile acestora. Pe marginea gropii, cu gri, sunt reprezentate pietre, care pe langa rolul de a tine capatul foliei, mai reprezinta o bariera intre stratul vegetal si bazin; plus ca pot fi asezate ornamental. Pe fundul gropii se vede un ghemotoc verde si cu o chestie neagra. Asta a fost modul in care am reprezentat cum poate fi legat capatul foliei care va fi scufundat in apa. Daca bazinul e adanc, e bine de luat in calcul punearea unui gratar/grilaj/plasa  deasupra acestuia.

Cam atat despre ‘motor’. Nu scriu mai multe pentru ca vreau sa mai generez si ceva intrebari. Daca e totul prea clar nu mai intreaba nimeni nimic, si raman cu impresia ca sunt pe post de televizor pe aci.

Patul de cultura, sau bazinul in care se planteaza, il gandesc in cel mai simplist mod ca fiind facut in mod asemanator. Adica. Se traseaza forma acestuia pe sol, se inlatura stratul vegetal. Nivelul acestui bazin trebuie pus undeva deasupra nivelului luciului apei din bazinul cu pesti (pentru ca apa curge …la vale). Daca nivelul nu ne permite sa inlaturam stratul vegetal, nu-i bai. Captusim fundul acestui bazin cu … sa zicem cartoane, ambalaje etc. peste care adaugam un strat de nisip pentru a-l nivela. Peste stratul de nisip venim cu captuseala bazinului (folie, prelata). Daca materialul in care vom planta diversele plante care ne intereseaza va fi pietrisul, trebuie sa avem grija sa nu perforam folia. Asa ca primul strat de pietris e de preferat sa fie din pietris de rau – adica acel tip rotunjit. Daca punem un strat de, sa zicem, 5 cm minim, nu cred ca vom avea probleme. Pe urma putem adauga si pietris agregat (ala de se foloseste la beton). Acesta din urma este recomandat pentru plantele care cresc inalte si au nevoie de fixare solida a radacinii.  O schita simpla ar arata cam asa:

pat de cultura

 

In primul rand diferenta dintre cele doua desene consta doar in faptul ca in primul bazinul e sapat in pamant, in timp ce in al doilea ii sunt construite marginile prin adaugarea de pamant in stil bordura. Cu maro deschis e desenat pamantul galben, cu maro inchis cartoanele; cu gri deschis un strat de nisip; cu verde folia sau prelata. Peste ea cu kaki e facut pietrisul rotund, iar cu maro pietrisul agregat. Chestiile alea verzi se presupune a fi plantele. De mentionat ca adancimea stratului de pietris trebuie sa fie cam de 30 – 40 de cm (iar pentru plantele care se stie ca isi dezvolta radacini adanci chiar mai mare. Motivul banuiesc ca e evident).

La varianta ‘bordurata’ in loc de pamant se poate folosi o rama facuta din dulapi de lemn, sau din caramida recuperata sau altele. Ideea este sa se puna carton intre folie si rama pentru a nu se perfora folia.

A treia parte consta din interconectarea celor doua bazine.  Dar asta … intr-o postare ulterioara.  M-a apucat lenea si nu vreau sa fiu superficial.

Calculati voi costurile de pina acum.

Revin

Anunțuri
Categorii: Acvaponica | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Navigare în articol

2 gânduri despre „Teoria vs. Practica

  1. corneliuenero

    Foarte tare. Chiar sunt curios cum faci sifonul pentru golirea apei.

    Cred ca ar fi extrem de important de aflat cum arata si cea mai simpla instalatie solara pentru alimentarea unei pompe potrivita pentru o instalatie de aquaponie…

    • Partea cu sifonul e relativ simpla. O sa explic cateva variante in urmatoarea postare. Insa legat de alimentarea pompelor… aici inca nu am gasit un raspuns care sa-mi convina. Panourile solare costa, eoliana costa – desi in cazul acesteia se poate folosi direct miscarea acesteia pentru a pompa apa, si chiar si pentru oxigenarea apei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: